De curând am dat peste un video foarte interesat de la TED.
Și am rămas surprins plăcut de câte puține cuvinte poate folosi omulețul ăsta în a descrie dragostea așa cum a fost odată, cum e acum și cum poate fi în viitor.
Am ajuns în punctul în care putem spune că tindem din ce în ce mai mult spre un materialism exagerat. Ne luăm mașini scumpe, haine de firmă, facem n tratamente, mergem la sală, etc. numai ca să impresionăm și să ne simțim adorați. Ok, poate adorați e mult spus, să începem cu plăcuți. Dar de ce simțim nevoia de a fi plăcuți? De ce trebuie să suportăm noi psihic și buzunarele noastre un gol mare doar pentru acest sentiment? De ce trebuie să căutăm așa ceva la oameni pe care nu îi cunoaștem? Cine sunt ei a spune dacă eu sunt sau nu plăcută?
Pentru că suntem „defecți”, aș spune eu.
Acum nu mă înțelegeți greșit. Cu toții suntem defecți mai mult sau mai puțin, dar în postul ăsta ne referim strict la partea de a fi doriți.
Am ajuns într-o perioadă în care dăm banii pe tehnologie și pe obiecte inutile, pe de-o parte, numai pentru a ne arăta „importanți”, cum credeam odată, acum să spunem „doriți”.
Eu sunt de părere că nu avem nevoie de așa ceva.
Telefonul trebuie folosit doar pentru funția lui de bază. O mașină la fel. Hainele la fel. Am ajuns să uităm de nevoile noastre primare și să băgăm bani în companii fără să ne mai dăm seama.
Ca rezoluție pe anul acesta, am ales (și spun bine) să nu mai fac achiziții noi de orice fel decât dacă am nevoie de ele. Am telefon. Am haine. Nu am mașină, dar există mijloace de transport în comun.
Omul s-a născut fără toate acestea, de ce trebuie să băgăm bani în așa ceva, din moment ce nu sunt o nevoie primară? (excludem îmbrăcămintea, că totuși, ar fi cam ciudat să mergem pe stradă goi, deși pentru unii nu ar fi o problemă :)) ). Am n haine vechi de ani de zile care arată impecabil. Aici intervine cât interes ai tu în ele în a le menține în starea în care le-ai cumpărat. Evident, trebuie să te ajute și materialul, dar poți să faci și tu o selecție de genul ăsta când te duci să îți iei ceva.
Când vine vorba de dragoste, ne-am cam dat peste cap sistemul nostru valoric. Din povești, și mai rar pățite situații, exista perioada în care băiatul aducea o floare culeasă de pe câmp unei fete și ea se bucura. Câteodată nu e nevoie de flori, e necesară numai prezența lui și un zâmbet, o palmă care să atingă fața fetei și gata. Acum florile sunt cumpărate și tre musai să fie un ditai buchetul. Și de un anume fel. Și de o anume culoare. Și de la un anume magazin. De ce? Că tot se ofilește. Ah, am uitat, fătuca tre să se mândrească cu ce a primit și să înceapă o serie de bârfe.
Anul acesta, mai mult pe parte de dezvoltare personală și ca un mic imbold de a oferi încredere în oameni și zâmbete largi pe față, mi-am propus să spun lucruri frumoase despre oameni frumoși. Frumos în sensul de sub pielea individului. Dimineața e cel mai frumos. Am primit și eu la rândul meu complimente, și am dat constat, de când mi-am propus să fac asta, că este un sentiment mai mult decât plăcut. Îți pune un zâmbet pe față de nu se poate șterge cu absolut nimic. Și parcă radiezi. Sunt anumite persoane care arată criminal prin defectele care le au, sunt anumite persoane care au o atitudine frumoasă și demnă de urmat, sunt anumite persoane care au voci incredibil de plăcute, sunt anumite persoane care au o talent al lor ce îi face frumoși, și vreau să fie conștienți de asta și să exploateze la maxim acea „valoare”.
Plus de asta, hai să ne gândim oleacă. Dacă cineva îți face un compliment, ceea ce în ziua de azi mai rar găsești și poate fi confundat cu flirtul, nu te simți oleacă mai bine în pielea ta?
O tanti într-o zi mi-a spus că îmi stă genial cu părul albastru. O altă tanti cu care am stat la un fum în fața teatrului mi-a spus că i-a făcut mare plăcere să stea de vorbă cu mine că a mai învățat ceva și de la mine, și mi-a mulțumit în repetate rânduri și mă salută de fiecare dată când mă vede. Este un sentiment că ai făcut ceva bun, este un sentiment plăcut, un sentiment de dragoste până la urmă.
Iubesc diminețile, iubesc animalele, iubesc să ajut, iubesc oamenii frumoși și îmi iubesc bunicii. Sunt diferite tipuri de iubiri. Și un sentiment și mai plăcut e acela de a oferi fără a te aștepta la nimic. Hrană pentru suflet.
Ajunsesem să vorbesc cu o psiholoagă de nevoia mea acută de a ajuta oameni. Eronat, am fost dusă cu gândul că asta e o boală și că de fapt vine din motivul de a mă achita de nebuniile mele din trecut. Și spun eronat pentru că mi-a spus femeia că sunt o norocoasă că pot face ceea ce fac.
După cum spuneam acum câțiva ani, m-am schimbat radical, și încă mă schimb. Ar fi stupid din partea mea să spun, și mai rău, să cred, că nu o să mă mai schimb vreodată. Această schimbare nu a fost urmare niciunui șoc (cum ar putea spune unii), ci urmare unei alegeri personale.
De asta, tind să cred, că este vital pentru noi oamenii să facem alegerile care ne permit să ne simțim bine în pielea ce o avem și să putem pune capul pe pernă fără griji.
leiln's Blog 