Arhivă pentru Martie, 2011

Zilele astea am fost racita. La pat! A fost crunt.

En fin. Treaba sta in felul urmator. Dupa ce timp de (vineri…sambata, duminica…deci 3) 3 zile mi`am tusit plamanii si mi`am scos mucii pe unde nici io nu stiu, astazi salutand proprietara (deh, anu asta stau in gazda. a tre sa incerc si treaba asta, nu?), aceasta ma intreaba: “da te simti rau?”. Eu am ramas cu o falca`n cer si una`n pamant, ofcors. Si raspunsu o fost pe masura “aaa…d`oh!”. Adica dupa ce timp de 2 nopti si 3 zile am tusit de o rasunat toata casa, abia azi ma intrebi de imi e rau? Cum pisici albastri cu dungi maronii vine treaba asta?

Cautand raspunsuri o venit unul din partea unei tovarese, A.: “daca nu te intereseaza si zici doar asa din politete asa e”, si am revenit la treaba cu ignoranta si magnificul citat “ignorance is bliss”.

Intr`adevar, la baza acest citat “ignorance is bliss” ( iar ca proverb “lack of knowledge results in happiness”) este foarte adevarat. Si sincer, tare as vrea sa fiu proasta ca sa nu mai fiu atat de trista. Doar stim cu totii: cu cat iti largesti aria cunoasterii, cu atat devii mai singur. Si sa`mi fie cu iertare, am incercat sa fiu proasta, si am urmat si pasii din “m`am hotarat sa devin prost” de martin page, da dejaba. Nimic nu ajuta.
Si dejaba m`am oprit din citit carti acu ani de zile, mintea mea tot scenarii peste scenarii face. Macar de ar fi proaste, da nu`s.
Detest bunul simt, dreptatea si adevarul. Se pare ca numa astea`mi “guverneaza” viata, si nu ma mai pot lecui de ele. Vai ce bine era de aveam in creer numa baeti, baeti cu masini si baeti cu bani, muzici si beuturi…sa fiu o pitzi in toata regula. Cand oare o sa ajung si io sa ma vad botoxata toata si plina de blizblizuri la bratul unui cu pe putin 15 ani mai mare ca mine si cu altu mai tanar ca mine in lesa legat in pat intr`un hotel de pe faleza?

Cand oare o sa pot sa ma bucur de viata cu toate balariile ei si sa nu vad deloc frumusetea adevarata, sa nu vad ca orice defect de pe lumea asta ca fiind o capodopera, sa nu aud cantecele pe care vantul ni le ofera cu atata delicatete acompaniat de frunze, valuri si orice particula mica de praf.

Oare daca eram oarba, surda, muta si proasta eram mai fericita?

Oare daca eram altcineva eram mai fericita? Daca eram una din colegelele de facultate eram mai fericita? Oare daca….

Si raman numai cu un “oare daca”. Urat. Patetic. Trist.

Mila? Nu. Asta chiar deloc. Numai dezgust. Si teama. Culmea: fear and loathing. Teama de ceea ce se poate intampla maine, si dezgustul de maine atunci cand ma gandesc ca fix asa s`a intamplat.

Eu abia acum realizez pana sa fiu pusa`n fata faptului din seara asta, ca pana acuma am stat bine mersi sus in turnu meu de fildes unde nimic nu e gresit, si nimic nu e rau si totul e perfect si drept si nu exista deloc o minciuna, oricat de mica. O lume in care oamenilor le pasa de semenii lor, in care totul e roz si pufos si pe strada vezi numai zambete, si toata lumea te ajuta, si nu exista rusine atunci cand opresti masina si intrebi de directii. Vai ce frumos e in turnu meu.

La un moment dat, in discutia cu A., radical cum is, am trantit treaba ca “abia astept sa mor sa scap de lumea asta”. Evident. Radical. Dar, nu e tot o cale usoara? La fel ca acea cale numita “ingoranta”?

Inainte ii detestam pe sinucigasi pentru actul lor final. Mi se parea, si chiar si amu mi se pare un act de lasitate. Dar sincer, la cate iti vin pe cap, si de mai esti si sensibilos ai dat de coada dracului. Deci intr`un final, ii inteleg si atat. Dar nu m`as incumeta sa practic acest sport. Nu de alta, da la cum is nu as accepta asa ceva, si as considera acest gest ca fiind sub nivelul meu. Vai, ce pretentioasa mi`s :)))).

Continuand discutia i`am spus mandrei ca io fac ceva (indiferent de situatie) si i`am zis ca ea ignora. Ea a zis ca de ce sa`si bata capu. Intr`adevar. E fix ceea ce am zis mai sus. Calea ce mai usoara. Amu imi vine in minte o treaba spusa de un prof: “un inginer se gandeste cum sa faca sa aiba mai putin de lucru”, si asta o numea pragmatism. Io o numesc, indiferent de situatie “lasitate”. Da, nu se aplica la toate, dar intelegeti voi idea. E ca si cand vreau sa castig o droaie de bani da sa stau bine pe curu meu si sa arat cu dejtu =“directori”. Mi se pare atat de dezonorabil. E o lasitatea ca fug de reponsabilitati, sa fug de complicatii. Acuma va intreb, chirurgii cand dau de o complicatie, ce fac? Aleg calea cea mai usoara si spun “operatia reusita, pacientu mort”, sau fac pe dracu`n 4 sa fie si una si alta. De ce sa ne multumim cu “atat”, cand putem avea “atat”+”inca atat”?

Exemple sunt o droaie, situatii sunt cate`n luna si`n stele, aveti si voi creer si il puteti folosi, de alegeti sa nu`l folositi: felicitari, dragii mei!

Si totusi, voi cum preferati? Sa ignorati sau sa luati atitudine? Si aici nu exista raspunsul C “depinde de situatie”, ci numa “da” au “ba”.

Anunțuri

Azi e Martisor. O sarbatoare ce iara goleste buzunarele romanilor.
De fapt azi se sarbatoreste venirea primaverii. Halal primavara cu zeci de cojoace pe noi prin nameti…

Tin minte cand eram mica nu trebuia sa cumpar dect sfara alba si una rosie si gata martisoru. Tin minte ca se punea accent mai mare pe serbarea de martisor nu pe ce fel de martisor am oferit.

Acuma vremea s`o schimbat si tre sa iei la fiecare cate`un martisor mai de ‘doamne-ajuta’. Vorbeam la telefon cu vara`meaa care are doi copii, baieti amandoi si deja se gandea ce martisoare sa cumpere pentru profesoare si pentru fete.

Nu m`am nascut nicidecum in moldova, dar parintii mei sunt de acolo asa ca tin cont si de traditia de acolo. Mi`am luat`o frumos cand eram mica cu traditia asta, aci pe plaiuri dobrogene. Acolo traditia zice asa: pe 1 martie fetele dau martisoare baietilor, iar pe 8 se inverseaza rolurile. Eu pana la 12 ani am dat baietilor martisoare cu toate privirile caudate si acceptarile timide. De atunci am zis ca numa acolo o sa mai respect traditia de e sa mai ajung pe acolo in perioada martisorului.

In functie de zona Romaniei sunt fel si fel de trditii, fiecare si le pastreaza sau nu dupa cum le convine.

Bine ca amu am auzit si de varianta: de 1 martie baietii dau fetelor nemaritate martisoare, iar pe 8 ele nu mai primesc nimic, in schimb primesc numa mamele. Sau o alta varianta: pe 1 martie se dau numa martisoare, iar pe 8 flori.

Apoi sa`mi trag o palma cata ditai cheltuiala. Si mai ales la flori. Ca deh, daca iei o zambila, fumeia o sa o primesca cu juma de gura. Tre sa iei unu d`ala de vr`o 20 de lei cu jdemii de flori si floricele.

Anu asta ma gandisem pentru cateva secunde sa respect traditia moldoveneasca, da pe urma m`am razgandit facandu`mi scenario la ce reactii o sa aia tipii. Ar fi amuzant, dar neadecvat.

Sunt curioasa de o sa primesc vr`un martisor. Nu prea sunt io cu primitu cadourilor sau a martisoarelor, nu am pus prea mare accent pe primit cat pe oferit., dar anu asta o sa tin socoteala.

Si cum vorbeam cu vara`mea ca tre sa stranga copiii bani sa cumpere martisoare si flori si alte cele, mi`am amintit de un martisor oferit fostei diriginte de la generala. Tin minte ca am cumparat un buchet frumos de flori si in loc de martisor i`am luat un tablou. Cum imi place sa ma implic in organizare, eu m`m ocupat de toata treaba. Si cand i`am vazut reactia nu a mai contat nimic altceva. A fost atat de surprinsa si fericita.

Si ca tot e azi 1 Martie, baietilor din moldova si fetelor din restu regiunilor va ofer firu alb si firu rosu…simbolic…