Arhivă pentru Septembrie, 2012

Şi da! Încă odată pe aceste plaiuri pline de pânze de păianjeni revin şi io să mai fac puţină curăţenie…deşi aia mai bine ar fi să o fac la mine în minte da nah…pas cu pas…doar eu sunt
1.imaginea perfectă a greieraşului ce bate la uşa furnicii
2.furnica în sine, dar dusă la extrem cu aprovizionarea…
evident că 2 bucăţi într-unu singur e perfect, îngrijorarea mea e să nu fie mai multe bucăţele…
Râdem, glumim…continuarea o ştiţi şi voi.

Și uite că așa a venit toamna. Greierașul din mine stă și cântă în sinea lui vrând să vină mai repede căldura. Furnicuța în schimb adună tot ce poate, vrute și nevrute, „să fie că nu se știe dacă vei avea nevoie vr-odată de ele”. Iar simbionu dintre cei doi face treabă, dar nu și cea care trebuie acum. Știți cum e: înainte de un examen te apucă curățenia, aprovizionarea, cititul cărților ce au rămas pe bară de atâta vreme, etc. Cam așa e simbionul ăsta pe care-l voi numi…ION. Tipic.

Cu morcovul bine înfipt și cu Ion de mână am stat mai toată vara frecând ca greierul menta, mușețelul și teiul, și acum parcă se simte cum vine valu din spate și nu știu unde mă va duce: ori în larg, ori la mal. indiferent de destinație, optimistul de Pichi din mine spune că la mal îi de preferat, da și de ajung în larg, știu să înot, deci nu-i bai.

A venit toamna, nu sunt frunze pe jos să te joci cu ele. Strugurii sunt mâncați de grauri, prunele au fost lovite de mană și uite că recolta se subțiază, astfel băgând în noi doze mari de Bear Grylls cu instinctele lui de supraviețuire, sperțnd ca iarna asta să fie oleacă mai docilă cu noi.

Și am zis da! când m-am mutat iarăși de data asta făcând un pas mare și de care sunt mândră.
Și am zis da! când mi-am luat angajamente și încerc să le fac să se adeverească. (E greu când ai timpu limitat.)
Și am zis să las de la mine să fie bine, că până la urmă mâncarea fufletului parcă e mai gustoasă decât cea a trupului. (Și nu, nu sunt religioasă). Good things come to those who wait. Și multe lucruri bune mi s-o întâmplat. Și dacă fac bine, binele se va întoarce. Încep să mă panichez totuși că prea tare ma axez pe…gen legea atracției. Că am un lapsus mai mare ca mine. Am luat-o prea tare cu universul și mă simt câteodată prea ca nea Tsoukalos, dar bine totuși că între timp mi-am găsit ocupații. Și de ceva ani stau pe bară cu subiectul ăsta.

Bine o zis cine o zis: cu cât știi mai multe cu atât ești mai trixt.

Deh, vorbit de toamnă totuși. Și cu ploile, și cu vîjurile, și cu mirosul hainelor împletite acasă e greu să nu fii oleacă trixt, sau după cum poftiți: nostalgici.

Așa că zis iarăși da! venirii toamnei.
Așa că hai să o întâmpinăm și să ne bucurăm de număratul bobocilor pe porțile școlilor!