Arhivă pentru februarie, 2010

Avand in vedere ca deja pentru mine este o traditie sa particip la Liberty Parade (desi in ultimii ani publicul nu a fost pe felie, dar artistii da!), abia in seara asta mi`am amintit ca i`am vazut live la LP pe baietii de la Planet Funk!

De mica stiu ca atunci cand auzeam sunetele alea minunate ce le mixau baietii deja intram in transa si dansam. Ca deh, la mare am fost (drept sa spun) asaltata de jenul asta.

Si in seara asta, in timp ce vorbeam cu Sergiu de jenuri muzicale mi`o venit in cap si electronical si dintr`o data Planet Funk! Am dat drumu la iutub si bag mare la PF sa ma satur.

Si sa va delectati si voi oleaca, voila!

And my all time favourite:

Cica sunt suparata zilele astea. Sau asa zic tovarasii ca is, desi rad cu gura pana la urechi. Eh…

Asa ca va las cu arminica sa va ‘entertenuiasca’ oleaca, si io`mi vad de civile in continuare.

Amu ma ia si pofta de dans…

Dat fiind ca vichendu asta am fost acasa, si nu m`am intors decat abia azi, am aflat ca s`a intamplat o minunatie. Cei colegi de apartament, Andreea si Alex, au avut parte de un episod tras parca din filme.

Sa va povestesc.

Aseara, cand se duceau pe la magazine sa`si ia ceva dulce, pe la 11 si ceva, au auzit urlete si tipete de ajutor printer blocuri. O femeie era atacata de 3 tipi (15,16 si 18 ani). Tipii incercau sa`i fure janta fumeii (24 ani). Andreea fiind trecuta prin chestii de jenu asta (i s`o furat janta in miezu zilei, tarata pe jos ceva metri buni) a reactionat atunci si a luat actiune. Alex in urma ei. Au ajuns sa fugareasca cei 3 infractori, din care doi au luat`o in alta parte, si o ramas in urma unuia din ei. La politie au constatat ca ceilalti doi s`o predat singuri fiind la o pizza/kebab/shaorma.

Spirit civic.

Si stau asa si ma intreb: cine in ziua de azi se mai baga sa salveze pe careva din asemenea situatii? Cand am auzit cate se intampla prin mijloacele de transport in comun in Bucuresti am ramas cu gura cascata. Parca traiesc intr`o alta lume, unde mie nu mi se intampla nimic de jenu asta.

Multi ar spune ca nu se baga pentru ca nu se stie ce arme pot avea infractorii. Asa e. Dar cand ti se intampla tie treaba asta, nu ai vrea ca cineva sa vina in ajutorul tau? Ba da. Poi atunci cum sa stai de`o parte si auzi cum o persoana striga dupa ajutor?

Cazuri si cazuri.

Nu pot decat sa`i felecit pe cei doi eroi si sa sper ca lumea se va schimba si va lua atitudine impotriva acestor jenuri de infractiuni.

Am bilet la Brendan Perry! Pe la mijloc, oleaca mai sus, numa bine o sa vad conshertu!
Am aceleasi emotii pe care le aveam la Canibali, Armin si Arcana. Nu cred ca a fost vr`un concert (in afara de cele mentionate) care sa`mi faca paru maciuca, sa ma faca sa tresar, sa ma faca pur si simplu sa ma simt bine.

Si legea atractiei s`a dovedit a fi adevarata. Am vrut sa vina (bine si cu trupa, da mai mult ma gandeam la vocea lui) si nah ca mi se indeplini dorinta mea ascunsa…Poate cine stie maine poimaine aflu ca vin DCD sau Ulver in romanica noastra. 😀

Si de acum o sa pretuiesc aceste momente!

In sfarsit am gasit ceva care sa`mi mai puna si mie zambetu pe buze in lunile astea. Sa zambesc cu adevarat, sa radiez pur si simplu. De mult n`am mai fost asa…

Am bileeet!!!! 😀

Si ca sa vedeti cine ii:

DubFx…

Posted: februarie 18, 2010 in din afara acvariului, interesting, personagii

Seara mai ies si io din cand in cand din casa ca tot omu, ca deh d`amu de mi`s sola iara tre sa`mi pun in functiune antenele si sa`mi iau undita in spate…

Si am fost la Ioana (da, acolo ma duc cel mai des) si neavand ce face lumea de acolo o inceput sa butoneze iutubu. Io stateam flex pe scaun uitandu`ma la imaginile proiectate pe o panza alba. Dupa ce am ras oleaca cu Umbilical Brothers, o venit un tip si ne`o bagat ceva interesant. Un nene pe nume DubFx ce isi creeaza propriile sunete.

Observ numa ca aduce destul de multicel a Patrice.

Enjoy!

Ca tot discutam de igiena personala la masa acu ceva seri inainte. Am ajuns la concluzia ca is destui barbati ce nu se spala pe maini atunci cand ies de la buda… Unii o zis ca nu se tin atunci cand se duc pentru numarul 1, altii o zis ca nu se spala pentru ca e ‘curata’, si altii baga alte motive stupide.

Voi ce parere aveti despre barbatii care nu se spala pe maini atunci cand ies de la buda?

Si de la spalatu pe maini atunci cand iesi de la buda am ajuns la barbati cu unghiile spoite.

Voo fetelor va plac barbatii cu unghiile date cu lac, ingrijite, duse pe la manichiurista? Mie personal nu. Io zic ca barbatii ce fac acest pas de metrosexualitate mai au putin si ajung sa fie travestiti. Nu ca as avea ceva cu ei. Am preteni si homosexuali, dar deja cand vezi unu ce se crede macho ca are unghiile mai bine ingrijite ca ale mele deja mi se urca un fior pe schinare.

Si dupa ce am vorbit noi de asemenea specimene ma trezesc intr`o seara cand am fost la Ioana la bar ca era un tip acolo ce avea unghiile spoite. M`am scuturat oleaca de fior, s`o intrebat lumea ce am, am zis ca nimic, si am incercat sa evit sa ma uit la persoana respectiva, care ce`i drept se comporta normal.

Poate sunt privita amu cu o spranceana ridicata, poate o sa fiu privita drept o ciudata, dar astea doo chestii imi trimit un cub de gheata pe sira spinarii si mi se ridice pufu de pe spate ca lui Tom cand il speria Jerry cu aspiratorul.

Si ciudata treaba ii ca britanicii cu studiile lor deja uber`cunoscute, au constatat ca doar o treime din barbati folosesc apa si sapunul dupa ce ies e la toaleta, in schimb ce numa doo treimi din fumei se spala pe maini.

Ca sa nu mai amintesc ca romanii is pe ultimul loc cand vine vorba de folositul sapunului. Si tot dand din statistici in statistici am observat ca romanii isi schimba periuta de dinti odata la 3-4 ani. Stau acum si ma intreb, oare de ce se intampla asta? Periutele sunt scumpe? Pasta de dinti la fel? Deodorantul? Sapunul? Care e motivul pentru care rumanasii nu au grija de ijiena lor? Sa ajungem ca frantuzoaicele sa nu stim ce e aia lama de ras si sa ne trezim cu pamatufu la subsuoara? Dumnezeu cu mila, da nu vreau sa aflu ce e pe picioarele femeilor alora, d`apoi intre picioare!

Cah!

Amintiri…

Posted: februarie 17, 2010 in intamplari din acvariu, me, myself and I, obiceiuri

Acum mi`am amintit ca acu ceva vreme buna mi s`o stricat desku si o tre sa salvez tot ce era pe acolo. Si acuma ca am dat peste cedeurile vechi am vrut sa ma uit pe la poze. Dar am realizat cu gust amar ca imi stersesem toate pozele in care apaream si io. Fapt ce a fost determinat de ceva ape tulburi de atunci, ape ce amu s`o linistit fapt pentru care regret ca am apasat atunci pe botonu ‘delete’.

Dar pe langa acele poze cu panze de paianjen pe ele, am mai dat si peste niste scrieri vechi antice si de demult, ce le scriam cand eram in diverse transe.

Si am dat peste un mic scenariu ce mi se pare acuma asa de dulce si mumos si pufos si roz bonbon:

Sunt obosita si trag masina in sfarsit in parcarea pensiunii. Tu te trezesti din somn si te uiti la mine. Ma intorc si zambesc usor.

Iesim din masina si dupa toate formalitatile de la receptie luam bagajele din masina si intram in cabana rezervata. Ma surprinde faptul ca e fix cum imi inchipuisem. Camera are un pat ce in lateral stanga e un geam cu vedere la munti; e un teve in fata patului si langa el este un minibar, iar langa acesta un dulap. Pe laturile patului sunt noptiere, iar acoperisul doar in patea patului e inclinat. Si zambind fericita ma intreb ‘De cate ori o sa ma lovesc cu capul de tavanul inclinat?’.

Ne instalam si io ma pun in pat sa ma odihnesc. Tu te asezi langa mine si incepi sa ma mangai pe cap. Iti fac loc langa mine si tu te intinzi si ma tii in brate in timp de io adorm linistita.

Ma trezesc si nu mai esti langa mine. E deja totul prins in noapte. Ma uit in jur buimacita dupa tine si incep sa ma sperii. Ies afara si te vad in mijlocul ninsorii asteptand parca ceva. Te strig si te intorci. Imi zambesti si vin langa tine; iar tu ma acoperi cu geaca. Stam si ne uitam la fulgii de nea cum coboara incetul cu incetul miscandu`se lin dintr`o pate in alta parca leganandu`se.

Dupa ore de stat in ninsoare prinsi de lumea de vis, ne trezeste la viata un stranut. Imi e rece. Intram la caldura, iar tu iar dispari. Revii peste ceva minute bune cu mancare. Dupa ce sunt hranita ca un bebelus, iar revin la obiceiul meu de seara: o cana de ceai in mana si privind profund la peisajul de afara pe geamul aproape aburit total.

Vii usor langa mine si ma strangi in brate. Incepi sa ma saruti usor pe gat…

[…]

Parca traiesc un vis…

Acum mi se pare doar trist…

Schimbari…

Posted: februarie 17, 2010 in intamplari din acvariu, me, myself and I, obiceiuri

Am ajuns, intr`un final, la concluzia ca trebuie sa fac ceva schimbari in viata mea.

O schimbare s`a produs. Aceea ca m`am mutat, si odata cu mutarea m`am schimbat si io. Am devenit mai serioasa, mai toleranta, si totodata mi`am stabilit prioritatile si am realizat ca ceea ce cer de la anumite persoane nu e deloc ciudat sau prea mult, ci doar ceea ce e normal. Iar daca acele persoane nu sunt in masura sa`mi respecte ‘cerintele’ atunci inseamna ca ele nu sunt bune pentru mine, ca anturaj, ca prieteni.

Deja totul a fost pus in miscare, rotitele se invart si se vad rezultate, astfel ca am alaturi de mine numai persoane ce intr`adevar imi sunt pretini adevarati si persoane la care pot apela pe partea profesionala. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure.

Dar stau acuma si ma gandesc, ca intotdeauna, daca ceea ce fac este bine. Dar asta nu o sa aflu decat in timp, timp pe care acuma il am, timp care acuma este folosit numai bine.

Si ca sa fie in tema (cred ca o sa innebunesc io de cate ori am zis ca`mi place de shau asta):

Tehnolojie…

Posted: februarie 17, 2010 in din afara acvariului, tehnolojie

Nefiind o pasionata a tehnolojiei, cand am dat peste aceasta prezentare am ramas practic cu gura deschisa.
Ceea ce ma uimeste si pe mine e faptul ca tare as vrea si io unu d`ala. Dar vorba Andreei, mai bine`mi iau o masina si`un apartament decat sulul ala.

Enjoy!

P.S. stiu ca treaba asta ii de anu trecut de cand o inceput studentii noul an, dar dupa cum am zis nu mi`s pasionata de „teknologic”. Ca tot veni vb de tecnolojic…nah d`aci:

Ca deh, dat fiindu`mi programul doar doo din patru zile studentesti le am de dimineata, restu is cu program de master.

Un nou semestru, alte materii, alti profi.

Vreau sa va povestesc despre un profesor nou care`mi aminteste de vechile poze cu Mos Craciun, numa ca respective ce`mi preda nu are plete. Da in rest e leit cu pozele alea. Din pacate nici netu nu ma poate ajuta ca nu gasisi poza.

Ce preda Mos Craciun? Bazele managementului. O materie destul de greu de inghitit de mine, dar care acest prof o face sa nu`mi mai para atat de sluta.

Ora dansului o inceput prin a scrie pe foaie doo cifre. Prima ar fi raspunsul la intrebarea “care credeti ca ar trebui sa fie necesarul de venituri pentru un trai decent (parinti cu doi copchii) in 2016?”, iar a doa intrebare o fo “care credeti ca va fi pretul unui apartament de 4 camere in 2016?”. Io la prima am bagat 150.000 ron, restu colegilor s`au oprit la 12.000 ron, si majoritatea o zis 4-5.000 ron. Io am fost cel mai aproape de raspun, intrecand valoare estimative de statisticile zise de prof. Suma ii de 72.000 ron. La a doa intrebare am raspuns cu totii gresit, nebanuind ca preturile apartamentelor vor scadea, astfel un ap. de 4 camere ajungand la suma de 12.500 euro.

Eniuei, tare mi`o placut de prof ca are o mentalitate dezghetata, desi e inaintat in varsta, si pur si simplu ca`mi aminteste de ce idealuri aveam io inainte sa ma las batuta.

Si ca sa fie complet mai am o profa care stiu ca e foarte de treaba, dat fiind ca am facut cu ea anu trecut practica. Anul asta fac cu ea managementul proiectelor de constructii. Dar fiind ca e foarte draguta profa si atat de sub decibelii nostri, a vrut sa isi arate ceva colti in preajma noastra, dar nici asa nu o reusit sa ne aduca pe brazda. De ce mi`o placut? Pentru ca ne`a pus sa ne alegem noi un proiect. O tema de proiect. Ca in final sa vedem ca niciunu din noi nu stia ce anume presupune un proiect (noi gandindu`ne numai la proiectele tehnice, ca doar cu alea ne pupasem pana atunci). Plus de asta ca de anu trecut de la practica tare mi`o mai placut ca pur si simplu desi io o ignoram si nu ii dadeam atentie mai de niciun fel, ea m`a respectat si m`a ajutat foarte mult. Ca sa nu mai zic ca pe urma se ocupa de mine mai mult decat de ceilalti coleji.

Trecand peste, ora ei se leaga foarte mult cu postu de acu doo zile, treaba cu eco. Cum de se leaga? Pentru ca io venisem la inceput cu o tema draguta, simplista, si totusi atat de necesara: un parc cu locuri amenajate pentru copchii, piste de biciclisti, fantani, spatii verzi foarte multe, s.m.a.d. Practic atunci am zis mai tot ce aveam in minte, si la final am zis: “mai nou, e ceva eco”. Si cuvantul eco o zburat prin clasa si nu o murit si o fo preluat mai departe. Drept pentru care nu am adoptat idea de parc.

Dar nu am avut numai parcu ca idee, ci si acel spatiu de lucru pentru arhitecti, injineri din Germania. Imobilul acela din sticla in mijlocul padurii. Ideea proiectului era sa se creeze un spatiu recreativ pentru mintile destul de obosite ale tehnicienilor. Dar cum nici acest proiect nu s`o izbit de pereti, am abandonat aceasta idee si o fo preluat de altcineva.

Pana la urma io am ramas cu hipodromul langa lac. Scopul fiind acela de relaxare, comuniune intre animal si om, si educatie. Am ramas io surprinsa in cele cateva ore de echitatie la cat de mult tre sa invat despre mine si calul ce mi`l aleg, si la altele. O idee buna? Nush, parca mai multi mi suradeau celelalte idei. Asta e. Am fost tuta, asa ca tuta os a raman pana la urma.

De ce am ales sa scriu despre astea doo ore, implicit profesori? Pentru ca mereu mi`au placut oamenii draguti si oamenii deschisi la minte, cu o alta abordare a studentului, cu un alt mod de comunicare. Ce`i drept asa ar fi trebuit sa fie nu “e curs, va predau teorie, voi o invatati si gata”, ”e seminar, va scriu problem pe table. Vi le zic, nu le`ati inteles cautati in carti”. Nat gud.

Ce sustin? Poi sustin profesorii care nu se lasa condusi de bunurile material din viata asta (stiu, sun ca o hipioata…dar deh, cam asta sunt), si nu se lasa calcati in picioare de cei ce vor sa`i conduca, plus de asta recunosc altii ca ei.