Arhivă pentru Februarie, 2010

Avand in vedere ca deja pentru mine este o traditie sa particip la Liberty Parade (desi in ultimii ani publicul nu a fost pe felie, dar artistii da!), abia in seara asta mi`am amintit ca i`am vazut live la LP pe baietii de la Planet Funk!

De mica stiu ca atunci cand auzeam sunetele alea minunate ce le mixau baietii deja intram in transa si dansam. Ca deh, la mare am fost (drept sa spun) asaltata de jenul asta.

Si in seara asta, in timp ce vorbeam cu Sergiu de jenuri muzicale mi`o venit in cap si electronical si dintr`o data Planet Funk! Am dat drumu la iutub si bag mare la PF sa ma satur.

Si sa va delectati si voi oleaca, voila!

And my all time favourite:

Cica sunt suparata zilele astea. Sau asa zic tovarasii ca is, desi rad cu gura pana la urechi. Eh…

Asa ca va las cu arminica sa va ‘entertenuiasca’ oleaca, si io`mi vad de civile in continuare.

Amu ma ia si pofta de dans…

Dat fiind ca vichendu asta am fost acasa, si nu m`am intors decat abia azi, am aflat ca s`a intamplat o minunatie. Cei colegi de apartament, Andreea si Alex, au avut parte de un episod tras parca din filme.

Sa va povestesc.

Aseara, cand se duceau pe la magazine sa`si ia ceva dulce, pe la 11 si ceva, au auzit urlete si tipete de ajutor printer blocuri. O femeie era atacata de 3 tipi (15,16 si 18 ani). Tipii incercau sa`i fure janta fumeii (24 ani). Andreea fiind trecuta prin chestii de jenu asta (i s`o furat janta in miezu zilei, tarata pe jos ceva metri buni) a reactionat atunci si a luat actiune. Alex in urma ei. Au ajuns sa fugareasca cei 3 infractori, din care doi au luat`o in alta parte, si o ramas in urma unuia din ei. La politie au constatat ca ceilalti doi s`o predat singuri fiind la o pizza/kebab/shaorma.

Spirit civic.

Si stau asa si ma intreb: cine in ziua de azi se mai baga sa salveze pe careva din asemenea situatii? Cand am auzit cate se intampla prin mijloacele de transport in comun in Bucuresti am ramas cu gura cascata. Parca traiesc intr`o alta lume, unde mie nu mi se intampla nimic de jenu asta.

Multi ar spune ca nu se baga pentru ca nu se stie ce arme pot avea infractorii. Asa e. Dar cand ti se intampla tie treaba asta, nu ai vrea ca cineva sa vina in ajutorul tau? Ba da. Poi atunci cum sa stai de`o parte si auzi cum o persoana striga dupa ajutor?

Cazuri si cazuri.

Nu pot decat sa`i felecit pe cei doi eroi si sa sper ca lumea se va schimba si va lua atitudine impotriva acestor jenuri de infractiuni.

Am bilet la Brendan Perry! Pe la mijloc, oleaca mai sus, numa bine o sa vad conshertu!
Am aceleasi emotii pe care le aveam la Canibali, Armin si Arcana. Nu cred ca a fost vr`un concert (in afara de cele mentionate) care sa`mi faca paru maciuca, sa ma faca sa tresar, sa ma faca pur si simplu sa ma simt bine.

Si legea atractiei s`a dovedit a fi adevarata. Am vrut sa vina (bine si cu trupa, da mai mult ma gandeam la vocea lui) si nah ca mi se indeplini dorinta mea ascunsa…Poate cine stie maine poimaine aflu ca vin DCD sau Ulver in romanica noastra. 😀

Si de acum o sa pretuiesc aceste momente!

In sfarsit am gasit ceva care sa`mi mai puna si mie zambetu pe buze in lunile astea. Sa zambesc cu adevarat, sa radiez pur si simplu. De mult n`am mai fost asa…

Am bileeet!!!! 😀

Si ca sa vedeti cine ii:

DubFx…

Posted: Februarie 18, 2010 in din afara acvariului, interesting, personagii

Seara mai ies si io din cand in cand din casa ca tot omu, ca deh d`amu de mi`s sola iara tre sa`mi pun in functiune antenele si sa`mi iau undita in spate…

Si am fost la Ioana (da, acolo ma duc cel mai des) si neavand ce face lumea de acolo o inceput sa butoneze iutubu. Io stateam flex pe scaun uitandu`ma la imaginile proiectate pe o panza alba. Dupa ce am ras oleaca cu Umbilical Brothers, o venit un tip si ne`o bagat ceva interesant. Un nene pe nume DubFx ce isi creeaza propriile sunete.

Observ numa ca aduce destul de multicel a Patrice.

Enjoy!

Ca tot discutam de igiena personala la masa acu ceva seri inainte. Am ajuns la concluzia ca is destui barbati ce nu se spala pe maini atunci cand ies de la buda… Unii o zis ca nu se tin atunci cand se duc pentru numarul 1, altii o zis ca nu se spala pentru ca e ‘curata’, si altii baga alte motive stupide.

Voi ce parere aveti despre barbatii care nu se spala pe maini atunci cand ies de la buda?

Si de la spalatu pe maini atunci cand iesi de la buda am ajuns la barbati cu unghiile spoite.

Voo fetelor va plac barbatii cu unghiile date cu lac, ingrijite, duse pe la manichiurista? Mie personal nu. Io zic ca barbatii ce fac acest pas de metrosexualitate mai au putin si ajung sa fie travestiti. Nu ca as avea ceva cu ei. Am preteni si homosexuali, dar deja cand vezi unu ce se crede macho ca are unghiile mai bine ingrijite ca ale mele deja mi se urca un fior pe schinare.

Si dupa ce am vorbit noi de asemenea specimene ma trezesc intr`o seara cand am fost la Ioana la bar ca era un tip acolo ce avea unghiile spoite. M`am scuturat oleaca de fior, s`o intrebat lumea ce am, am zis ca nimic, si am incercat sa evit sa ma uit la persoana respectiva, care ce`i drept se comporta normal.

Poate sunt privita amu cu o spranceana ridicata, poate o sa fiu privita drept o ciudata, dar astea doo chestii imi trimit un cub de gheata pe sira spinarii si mi se ridice pufu de pe spate ca lui Tom cand il speria Jerry cu aspiratorul.

Si ciudata treaba ii ca britanicii cu studiile lor deja uber`cunoscute, au constatat ca doar o treime din barbati folosesc apa si sapunul dupa ce ies e la toaleta, in schimb ce numa doo treimi din fumei se spala pe maini.

Ca sa nu mai amintesc ca romanii is pe ultimul loc cand vine vorba de folositul sapunului. Si tot dand din statistici in statistici am observat ca romanii isi schimba periuta de dinti odata la 3-4 ani. Stau acum si ma intreb, oare de ce se intampla asta? Periutele sunt scumpe? Pasta de dinti la fel? Deodorantul? Sapunul? Care e motivul pentru care rumanasii nu au grija de ijiena lor? Sa ajungem ca frantuzoaicele sa nu stim ce e aia lama de ras si sa ne trezim cu pamatufu la subsuoara? Dumnezeu cu mila, da nu vreau sa aflu ce e pe picioarele femeilor alora, d`apoi intre picioare!

Cah!

Amintiri…

Posted: Februarie 17, 2010 in intamplari din acvariu, me, myself and I, obiceiuri

Acum mi`am amintit ca acu ceva vreme buna mi s`o stricat desku si o tre sa salvez tot ce era pe acolo. Si acuma ca am dat peste cedeurile vechi am vrut sa ma uit pe la poze. Dar am realizat cu gust amar ca imi stersesem toate pozele in care apaream si io. Fapt ce a fost determinat de ceva ape tulburi de atunci, ape ce amu s`o linistit fapt pentru care regret ca am apasat atunci pe botonu ‘delete’.

Dar pe langa acele poze cu panze de paianjen pe ele, am mai dat si peste niste scrieri vechi antice si de demult, ce le scriam cand eram in diverse transe.

Si am dat peste un mic scenariu ce mi se pare acuma asa de dulce si mumos si pufos si roz bonbon:

Sunt obosita si trag masina in sfarsit in parcarea pensiunii. Tu te trezesti din somn si te uiti la mine. Ma intorc si zambesc usor.

Iesim din masina si dupa toate formalitatile de la receptie luam bagajele din masina si intram in cabana rezervata. Ma surprinde faptul ca e fix cum imi inchipuisem. Camera are un pat ce in lateral stanga e un geam cu vedere la munti; e un teve in fata patului si langa el este un minibar, iar langa acesta un dulap. Pe laturile patului sunt noptiere, iar acoperisul doar in patea patului e inclinat. Si zambind fericita ma intreb ‘De cate ori o sa ma lovesc cu capul de tavanul inclinat?’.

Ne instalam si io ma pun in pat sa ma odihnesc. Tu te asezi langa mine si incepi sa ma mangai pe cap. Iti fac loc langa mine si tu te intinzi si ma tii in brate in timp de io adorm linistita.

Ma trezesc si nu mai esti langa mine. E deja totul prins in noapte. Ma uit in jur buimacita dupa tine si incep sa ma sperii. Ies afara si te vad in mijlocul ninsorii asteptand parca ceva. Te strig si te intorci. Imi zambesti si vin langa tine; iar tu ma acoperi cu geaca. Stam si ne uitam la fulgii de nea cum coboara incetul cu incetul miscandu`se lin dintr`o pate in alta parca leganandu`se.

Dupa ore de stat in ninsoare prinsi de lumea de vis, ne trezeste la viata un stranut. Imi e rece. Intram la caldura, iar tu iar dispari. Revii peste ceva minute bune cu mancare. Dupa ce sunt hranita ca un bebelus, iar revin la obiceiul meu de seara: o cana de ceai in mana si privind profund la peisajul de afara pe geamul aproape aburit total.

Vii usor langa mine si ma strangi in brate. Incepi sa ma saruti usor pe gat…

[…]

Parca traiesc un vis…

Acum mi se pare doar trist…