Arhivă pentru Octombrie, 2012

Vroiam să văd câți din voi sunteți motivați să faceți ce v-ați propus în lista pentru „noul an”, în lista lunară, în lista de „chestii de făcut în viață” sau alte liste ce le faceți voi cu chestii propuse de întocmit.
Cu toții avem nevoie de motivare, nu contest asta. Dar eu vreau să știu câți din voi apelați la cărți motivaționale sau vă duceți la un specialist pentru asta. Vreau să știu și câți din voi sunteți atâțt de puternici încât să vă motivați singuri.
Acuma evident, depinde foarte mult și de lucrurile ce se vor a fi făcute. De execmplu, eu m-am lăsat de fumat. În primul rând că așa mi-a cerut prietenul meu. Asta a fost fapctorul principal. DAR, am reușit să mă las de fumat și împreună cu următoarele:
-nu mai vroiam să ard bani
-nu mai vroiam să mai miros
-nu mai vroiam să stau în frig în afara locurilor publice de nefumători ca să fumez
-nu mai vroiam pur si simplu să pierd timpul fumând
Și așa am reușit. Nu spun că a fost foarte ușor, și nu a durat decât o secundă, adică am luat decizia și poc! nu am mai simțit nevoie să fumez. Nu. A fost crunt. A fost infernal să ma pot abține. Și nu m-am lăsat din prima, ci treptat. Obișnuindu-mi organismul cu lipsa tutunului. A fost crunt să mă întâlnesc cu lume fumătoare și să beau cafeaua fără tutun. A fost crunt să aștept pe cineva și să nu mai am chestia aia obișnuită de tutun. Recunosc, după 10 ani de fumat să mă las este o mare realizare pentru mine. Și acum sunt mândră de mine.
Și să revin la tema de azi: motivarea nu a venit de la mine direct, că dacă e să o luăm așa, motivare aveam, dar se pare că aveam nevoie de un mic imbold. Un mic-mare imbold :))).

Eu recunosc, urmăresc pe fb un site. Motivonti se numește și are anumite articole ok. Sunt unele la care-mi vine să comentez maxim că…nu…se…prea…aplică. Adicătelea unele îs cam trase de păr.
Și acuma îmi vine în minte un articol scris acu hăt vreme pe nușcare blog: decât să scriu în fiecare zi articole proaste, mai bine scriu o dată la o săptămână un articol bun. Dar acuma, hai să fim sinceri. Nu mai e vorba de calitatea articolelor cât de respectul ce-l ai față de cel ce te citește. Și asta ar cam trebui să fie motto-ul multora. Dar cum lumea internauților este vitală pentru unii, și dacă ăștia văd că nu mai „activezi” două zile la rând, te uită, e cam nasoleanu, casăzicașa. Dar acuma depinde şi nişă. Că unu care respectă la rândul lui omul ce scrie articole o dată pe lună, va reveni cam de două ori pe săptămână pe site pentru verificarea de update-uri. Și nu e mai oki să ai „preteni puţini, da de calitate”?
Eu zic că e destul că „boborul supt de materie cenuşie” să citească tabloide și să fie antenă numa la bloguri/site-uri unde își arată unii şi ce au mâncat la prânz şi ce au vărsat în vasul de toaletă pe diferite găuri. Propun ca boborul ăsta să se trezească, sau măcar ăștia ce sunteți mai cu capu bine-nșurubat, să dovedim că știm ce e calitate și să nu acceptăm probele coproparazitologice ce ni se oferă pe tăviţe din argint.

Deci ce spuneți? Ne punem și noi bocancii de „om mare” și ne motivăm singuri-singurei?

Anunțuri