Arhivă pentru Iulie, 2010

Vacanţa!

Posted: Iulie 26, 2010 in me, myself and I, Uncategorized

Leiln si-a luat vacanţa momentan. O pauza bine meritat. Cred… O săptămâna. In Bucuresti. Daca vrea careva sa mă vadă sa mă sune. Pana atunci buh bye!

Au mai ramas doua zile!

Liberty Parade 2010 va avea ca invitati speciali britanicii de la Above&Beyond.

Pe langa acestia se anunta: Dj Optick, Vika Jigulina, Dj Andi, Liviu Hodor, Christian Green, NTFO, Vali Barbulescu, Mihai Popoviciu, Cristi Stanciu, Bogdan Popoviciu, DJ Dark, DJ Elf, Snatt & Vix, Sllash & Doppe, Lucian Barbulescu, Paul Damixie, Carlos & Jasc.

Imnul Liberty Parade 2010 aici.

Pe camioane vor fi:

Camion Vibe FM
Christian Green
Cristi Stanciu
Paul Damixie
Bogdan Popoviciu

Camion Pepsi
DJ Elf
Snatt & Vix
Alexuuu & TDK

Camion Liberty Parade
Carlos & Jasc
Sllash & Doppe
DJ Dark

INTRAREA ESTE LIBERA IN INCINTA ARENEI SI PERMISA DOAR PERSOANELOR CARE AU IMPLINIT 18 ANI.

Ordinea dj`lor:

NTFO
Lucian Barbulescu
Vali BARBULESCU
Request 629
DJ Optick
Above & Beyond
Vika Jigulina
Mihai Popoviciu

Sursa: Liberty Parade Official Site

Ne vedem acolo, daca nu chiar pe camioane!

Avand teveu aprins mai mereu cand is la pc, mi`o sarit in ochi o reclama. Una ca promova sunatul la nush ce astro`call. Si am inceput sa rad cand mi`am amintit ca am sunat la un astfel de numar cand eram mai mica.

Totul s`a petrecut cand aveam vr`o 5-6 anisori si mi`o picat telefonul in mana. Dupa ce am sunat`o pe bunica (tare imi placea sa vorbesc la telefon) am deschis televizorul si am vazut o reclama ce mi`a captat atentia. Si am sunat la numarul de pe ecran. Si imi raspunde o doamna si incepe cu speech`u. Si io ca sa nu ma dau de gol ca mi`s un copchil mic si prost am inceput imi dreg glasu din ce in ce mai des. Nu mai tin minte ce mi`o zis tanti aia la telefon dar stiu ca m`o tinut cam juma de ora in telefon. Ma tinea mai mult, dar am auzit cheia cum se intoarce in broasca si am pus telefonul in furca.

Apoi o urmat ziua facturii. Minunatie a mai fost cand mama se tot intreba cine a sunat ca in casa nu putea sa intre orisicine sa sune la un numar ce taxa dublu tarifului normal. Si m`a intrebat pe mine daca a venit cineva si a sunat cine stie pe unde. Si io am zis rosie ca racul ca nu a venit nimeni si ca nu a sunat nimeni. Au mai trecut ceva ore pana cand am mers si i`am spus ce facusem. Am ramas totusi surprinsa ca nu o facut cine stie ce scandal. Mi`a explicat cu rabdarea ei de fier ce facusem si ce consecinte aveau sa fie.

Nu. Nu am fost pedesita, nu am fost batuta, singura “pedeapsa” primita a fost ca tre sa ies afara la joaca mai des. Tocaliara din mine s`o revoltat cum a putut, dar nu a avut de ales si o iesit p`afara saptamana aia.

Acuma chiar sunt curioasa ce spune de fapt tanti aia la telefon. Dar nu as suna nici daca m`ar plati ei :))

Voi ati sunat vr`odata la trebi de jenu asta?

Nu credeam ca o sa ajung sa spun vorba asta. Dar uite ca am ajuns s`o zic. De ce? Poi ei bine se aduna multe, da tre sa se duca si undeva, nu?

Io nu`mi amintesc o vreme cand aveam vr`o 12 ani sa stau sa ma uit la baieti cum fug dupa fete sa le dea o palma peste fund la fete mai mari si sa fuga – azi am simtit pe fundu meu treaba asta. Nu`mi amintesc nici cand aveam 12 ani si injuram ca la usa cortului de fata cu adulti, ba chiar si pe ei – ei bine, treaba asta o vad la fiecare colt de strada.

Io imi amintesc ca atunci cand un baiat a vrut sa ma pupe nici nu a avut curajul s`o faca si o rosit in fata mea si o fugit. Imi amintesc ca atunci cand unui baiat ii placea de mine incepea sa ma loveasca sau sa inventeze povesti ciudate despre mine de fata cu pretenii lui buni, doar doar s`o baga si el in seama. Imi amintesc ca la 12 ani stateam pana tarziu in noapte si jucam fotbal cu baietii in spate la „noul alcatraz” si nici un baiat nu se dadea in laturi sa ma considere ca pe „unu d`ai lor” – io sau orice alta fata buna la fotbal.

Nu stiu ce copilarie au copchii din ziua de azi, da ajung sa spun si io ca pc`urile nu`s bune nici neam!

Si nu o data am avut aceasta discutie cu destui prieteni ca am ajuns la aceeasi concluzie. Generatia pana in ’90 a avut copilarii frumoase.

Sunt curioasa ce copilarie o sa aiba nou venitii pe lume de amu. O sa fie bagati in niste custi pentru care parintii tre sa plateasca toata ziua vr`o 20 lei ca sa se duca dupa colt sa infulece ceva de la kfc sau mc. Si in acest timp niste straini o sa aibe „grija” de ei sa nu care’cumva sa isi prinda capu printre barele de pe „terenu de joaca” sau sa nu faca cine stie ce ghidusenie cu bilele alea in care se arunca.

Chiar imi pare rau pentru copchii astia ca saracii nu au nicio vina…

Si cu astea spun asa: cei 7 ani de acasa conteaza foarte mult (si daca e s`o luam mai bine, nu numai aceaia conteaza).

Sper totusi sa nu ma mai trezesc cu palme peste fund, ca cine stie…peste vr`o 5 ani poate aud pe la teve ca o cucoana de 30 de ani o fo violata de putulici de 8-10 ani. Sper sa nu fiu io aia! :))) (rad, da nu`i rasu meu!)

Halal educatie!

Imi plac cerealele Cheerios la nebunie. Sincer, de cand m`am dat pe aceste cereale (cam de un an juma is pe ele, inainte o fo Chocapic) nu am mai dat inapoi de la ele.

La un moment dat refuzam sa`mi iau alte cereale cand nu aveau in stoc Cheerios. Asa de cucu am ajuns :)) .

Dar nu despre asta e vorba. Desi are legatira cu cerealele in sine. Se stie ca cerealele is mancate mai mult de copchii si femeile ce tin nush ce kek de dieta. Si cum majoritatea consumatorilor sunt copchii, se mai da un mic impuls pentru vanzare, stim cu totii.

Amu e vremea lu Shrek, mai ales ca o aparut si „Shrek Forever”. Si m`am pricopsit cu o armata de shreci la cate cereale am mancat. Cica trebuia sa fie si Fiona si magaru si matza. Da cucu.

Si cum ‘obsesia’ mea pentru Dead Can Dance nu se opreste niciodata (tare amuzanta fraza, sincer) am gasit si pe talpile lu Shrek „DCD”.

Deh, fiecarei jucarii i se atribuie cate un cod, si unu din shrecii gasiti la fundu sacului de cereale avea codul „DCD”.

A fost ceva „wow” cand am vazut asta si m`am delectat cu aceste litere pe parcursul a catorva fumuri bune.

Amuzanta si totodata ciudata treaba…

Chiar vroiam sa ma simt ca o turista dupa atat amar de vreme in care turistii plecau mai bronzati ca mine de la mare.

Si azi impreuna cu niste preteni am fost prin Eforie Nord, ne`am plimbat cu barca, si ei (io avand probleme cu inima am stat de`o parte la treaba asta) s`o dat pe colaci.

Nu pot sa zic decat ca o fost fan si mi`am dat seama ca imi lipsise plimbatu cu barca. Imi era dor.

Ceva imagini:

Cand iti asumi o responsabilitate, indiferent de ce fel e, tre sa faci pe dracu in 4 ca sa`ti iasa totul asa cum e de asteptat, ca de nu o sa ai in capu tau sparta toata vesela.

Urat e ca din partea celorlalti care asteapta rezultate de la tine sa nu inteleaga de ce nu a mers totul ca pe roate. Si mai urat este cand nici nu iti asculta varianta ta de poveste si trag concluzii pripite.

Urat mai e cand unii se considera buricul pamantului si tu tre sa le fii la picioare si pregatit sa`i servesti la orice ora din zi si din noapte.

Genul asta de persoane ma fac sa nu mai doresc sa fiu raspunzatoare de nimic. Punand aceste vorbe la fuflet ajung sa nu mai am incredere in mine. Trixt, nu? Cam asa e. Ce moale devenisi…patetic…

Asa ca data aviatoare o sa ma gandesc de doua ori inainte sa accept o responsabilitate.