Arhivă pentru noiembrie, 2009

Butonand telecomanda am dat peste: “16 and pregnant”.

La 16 ani, pustoaicele din America fac copchii. Si multe din ele nu au nici tatal bebeului in formare aproape.

Dupa ce se termina liceul vine si copilul. Si stau si ma intreb: daca la noi s`ar intampla asa (in masa), oare ce rost ar mai avea facultatea? Hai sa grabim orice proces si sa murim pe la 40 de ani, ca deh, ne futem de pe la 10, facem copchii pe la 16, de casatorie, nu mai vorbim, ca istem intr`o lume moderna, si daca e asa, putem iesi la pensie (si pe caz de boala merge) pe la 30 de ani, ca sa ne traim ultimii 10 ani din viata in liniste si pace (si cu nepoteii de sarbatori in vizita).

Vai duamne, ce viata ar fi si aia.

Si acum imi vine in minte idea mea, piticul meu pe creer: “pana nu ma stiu la casa mea, cu serviciu stabil, nu ma leg cu inel de niciun barbat” (ca sa nu mai vorbesc de copchil ce ar veni mai tarziu, sau poate never). Ce baba mai is. Vai de ceapa mea.

Dar oare parintii fatucelor alora din America, nu se gandesc ca e prea devreme pentru copchii? Copchii cu copchii. Asa is ei amu. Ce educatie le pot oferi domnisoarele alea? Cu ce ii pot intretine pe acei bebei nevinovati? Ah da, am uitat. O sa stea domnisoara cu bebelu la mami si tati acasa, ca sa aibe cine sa stea cu bebelu si cine sa ii intretina (si pe dansa, si pe bebelu). Vai si vai.

Dar hai sa o luam de la inceput. Cand te futi, si fiind in secolul in care istem, nu se putea pune macar o caciulita? Nu vrei asa? Vrei ‘naturel’? Ia pastile. Nici asa? Pune inel. Is n feluri prin care o fufa se poate proteja, da fufa nu e fufa pana nu e….insarcinata. Ah, ma scuzati. Copchii acestia sunt facuti pe vreme de betie/droguri.

Ceva poze cu mamici si bebeii:

Oare ce ne rezerva viitorul?

Noaptea Strigoilor

Posted: noiembrie 29, 2009 in din afara acvariului, traditii

In seara asta e noaptea strigoilor. Noaptea dinaintea Sf. Andrei.

Nu sunt superstitioasa, dar ma fascineaza traditiile, superstitiile, obiceiurile romanesti, si nu numai. Nu spun ca aceste superstitii sunt reale, dar nici ca nu`s. Ramane numa la latitudinea voastra de doriti a le acorda atentie sau nu.

“Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca „isi vede lupul coada”. Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia.

In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta.

Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sf. Andrei se deschid cerurile.” © una bucata pagina

Si amu un pic de umor. Daca ma pun sa ascult ce zic pestii, o sa mor?

Se spune ca in noaptea asta strigoii umbla liberi pe pamant, si potrivit unor surse: “ iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte”. De aceea romanii, mai ales cei de la tara, isi ung usile, ferestrele, fantanile cu usturoi. Prin unele parti se crede ca acesti strigoi iau uneltele ce le gasesti prin casele oamenilor si se bat cu ele. Prin alte zone se crede ca strigoii vin si intreaba daca s`a mancat usturoi, iar de omul ii raspunde ca da, atunci strigoiul nu are acces la sufletele din casa respectiva.

Tot in aceasta noapte se spune ca se poate afla ursitul. Fata pregatea o “turta de Andrei”, turta din faina de grau, foarte sarata, ce o manca inainte de culcare. Si cel ce`i aparea in vis ii era ursitul.

Tot in aceasta noapte se pot face observatii meteorologice. Dupa cum spune traditia “daca luna va fi plina si cerul senin, se zice ca iarna va fi cu moina; daca luna va fi plina si daca cerul va fi intunecat, daca va ninge sau va ploua, peste iarna vor fi zapezi mari si grele.”

Deci sa nu uitati sa va ungeti usile, ferestrele si fruntile cu usturoi.

Leapsa

Posted: noiembrie 25, 2009 in joace

Primisi leapsa de la Leilana .

In ce fel de animal ai vrea să te reîncarnezi? M`am tot gandit la asta, si am zis ca as vrea in tigru siberian, tarantula sau boa.

Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă? Chiar nu stiu. Pe plan material telefonul si netul, pe plan emotional prietenii, prietenul si familia intr`un fel.

Ce apreciezi cel mai mult la o persoană? Sinceritatea e cel mai apreciat lucru. Apreciez un om ce spune ce are in minte, nu se lasa condus si nu pupa in cur pe unii si pe altii. Nu`mi plac pupincuristii.

Care-i culoarea preferată pentru haine? Asta chiar nu stiu. Negrul in principal. Negrul merge la orice. Pe langa asta am rosu si albastru. Cred ca is singurele culori (si nonculoare) la care ma uit in primu rand intr`un magazin.

O călătorie pe care ai vrea să o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi? In primul rand Norvegia. M`a fascinat de la inceput. Apoi Danemarca, Olanda (sa vad insula lalea), Belgia si Elvetia.

Citatul/zicala preferată: „prostu nu e prost destul pana nu e si fudul” .:)) Glumeam. Chiar nu stiu. Nu am citate/zicale preferate. Sunt multe ce is bune in anumite situatii, da nu am unul anume.

Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci? Sa fiu injiner proiectant, sa fiu pictor recunoscut si critic de muzica. Nu pot sa aleg intre astea pentru ca sunt lucruri ce`mi plac la nebunie si oricand le`as face cu placere.

Dacă nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-ţi umpli timpul? Sa compun muzica. Nu dejaba sta vioara aia pe dulap.

Leapsa se duce mai departe la Doru.

Nah belea ca s`a mai dus o luna. O luna in care nu am facut prea multe. O luna ce nu mi`a adus prea mari satisfactii profesionale. Din pacate.

Am terminat cursurile de SCIA ESA si Allplan. In sfarsit. Credeam ca nu se mai termina. Timp de doo saptamani m`am dus zilnic la facultate. Am dormit foarte putin zilele astea, si cu toate astea am ramas in urma cu ceva proiecte. Cum? Nici eu nu stiu desi mi`am batut capul cu ele. Dar se pare ca oboseala m`a ajuns.

Si odata cu intarzierile astea am constatat ca pot sa pic o materie doo, desi la inceputul anului am zis ca nu o sa mai las vr`o materie picata. Dar nah, anul 3 e cel mai greu dintre toti anii la noi la facultate, asa ca ma simt nevoita sa mai las un examen doo pe toamna.

Nu am fost la vot. Nu pentru ca nu am vrut, ci pentru ca duminica in pauza de masa dintre ore, am fost la scoala generala de langa facultate si nu m`au lasat aia sa votez. Trebuia sa traversez orasul sa ma duc sa votez la sectiile speciale. Si dupa ce am scapat la 6 seara de la ore, cine mai era in stare sa mai stea la coada sa voteze? Io nu. Asa ca am sarit peste votarea asta. Nu ca votul meu ar fi schimbat ceva, dar nah.

Am ramas uimita cum de romanii au votat pentru un parlament unicameral. Oare romanii sunt constienti de repercusiunile acestei alegeri? Si mai ales cu Basescu la putere. Vezi duamne romanii nu`l vor pe Geoana ca e comunist, dar il prefera pe Basescu ca dictator, ca presedinte democratic nu e. In turul doi am zis ca o sa ma duc sa votez.

Singura chestie buna ce mi s`a intamplat zilele astea e ca mi`am ‘rezervat’ juma de perete dintr`un local al unor prieteni pentru picturile mele (mai corect spus e ca am vorbit cu ei sa accepte sa imi pun ceva tabloaie pe acolo). Astept acum sa isi deschida localul. Mai au putin si o sa am unde sa`mi petrec serile.

Avand mai mult timp ‘liber’ la dispozitie, dat fiind ca nu am primit postul pentru care am aplicat (interviul de mai jos) am decis sa`l ocup cu teatru/pictura. Mi`am dat seama ca daca tot caut cu cine sa merg la teatru (si nu gasesc) nu o sa apuc sa ma duc anu asta. Deci mai bine ma duc singura decat deloc. Poate cine stie voi da acolo peste oameni cu acelasi interes, si poate mai mult. Dar nah, pana o sa pot sa intru intr`o conversatie cu straini (care`mi ofera bomboane)mai e cale lunga – mai repede as intra cu toti din Vama sau din orice barulet/local/bodega oradinara, decat la teatru.

Am decis ca iarna asta sa sar peste munte. E aglomerat, nu apuc sa practic nici un sport de iarna, plus ca organismu meu nu prea mai tolereaza frigul. Mi`e groaza de ce o sa ma astepte iarna asta, mai ales ca pe malul marii mai bate si vantul=1000+ de bice pe fata.

Dupa cam un an de cand am pestii, am gasit si io nume pentru doi dintre ei: Leopol si Portocala. Mai raman sa gasesc nume pentru ceilalti 11 pesti….si pentru cei ce vor veni mai incolo 😀 . I`am cam neglijat in ultima vreme, si ma simt un pic cam prost fata de ei. Am zis ca o sa ma duc duminica sa vad de ceva melci si poate si alti sanitari. Si o sa fac o cutiuta speciala, gen pusculita, in care sa adun pentru un acvariu mai mare. Neputand sa le cer alor mei ceva maruntis pentru acvariu dat fiind ca ei nu sunt de acord cu pestii, ca vezi duamne imi mananca din timp. Oare ce timp imi mananca niste pesti ce se invart intr`un acvariu? Oare daca aveam o pisica, un caine, un hamster sau cine stie ce alta lighioana, erau de acord? Vai si of.

Am gasit o persoana ce imi seama fuarte mult. Io fiind foarte ciudata de felu`mi, imi era greu sa gasesc pe careva, cineva cu care pot sta la un cico si sa ma inteleg. Acum ca mi`am amintit de ea mi s`a facut o pofta nebuna de rodii. Da, amandoo avem aceasi ‘pasiune’ pentru rodii.

O sa pun zilele urmatoare, ca tot dau o fuga pe acasa, ceva poze cu exemple de ‘tabloaie’ ce voi atarna pe peretii localului pretenilor mei.

Interviu

Posted: noiembrie 14, 2009 in intamplari din acvariu

job-interview1

Si azi am fost la interviu. La primul meu interviu.

Io imbracata la 4 ace si cu tocuri (nu concept pantofii fara toc, fie ele cizme sau sandale; balerinii sunt exclusi din start), ma prezint la firma, intru si zic la secretara ce am de zis si ma baga intr`o camera. O camera in care mai erau ceva oameni ce`si asteptau randul. Fata de restu ce i`am vazut ca erau pe acolo si aia ce o ajuns dupa mine, am tras concluzia ca eram mult prea ‘office’ imbracata. Ceilalti fiind camasa, blugi si adidasi/balerini (dupa sex).

M`am asezat frumos, si cu inima iesindu`mi din chept am inceput sa ascult despre ce vorbeau cei de pe acolo. Erau un domn mai in varsta, o domnisoara mai mare ca mine, si un tanar ce terminase facultatea.  Domnul si cu domnisoara vorbeau despre ceva politica si comunism si alte d`astea. M`am bagat si io in discutie ca`mi placea cum decurgea.

En fin, mi`o venit randu sa intru. Inima imi batea mai ceva ca o toba la concert. Nici nu stiu cum am ajuns la usa directorului, habar n`am daca m`am impiedicat, daca am alunecat pe podeaua aia de parchet laminat, da am ajuns la usa.

Bat frumos, intru cand mi se spune, dau buna ziua si ‘noroc’, si ma asez cand mi se cere. Intind cv`ul (pentru ajutor la cv zic “saru`mana, Sere”), si directorul incepe sa`l studieze cu voce tare. Cellalt director statea langa mine si asculta ce spunea allalt. Ambii erau destul de tineri de pana in 30 de ani – asta m`a relaxat, dar mi`a si ridicat ceva semne de intrebare.

In fine, dupa ce a terminat de citit, mi`a pus ceva intrebari, io nemaiputand sa vad prin ochelari (deja vedeam in ceata – tre sa`i si schimb) incercam sa focalizez cam pe unde ar fi el si raspundeam dand si explicatii, unde era necesar.

Aplicand pentru un job part-time, mi`am spus orarul, el o notat zilele cand sunt libera. M`a intrebat de restante, i`am spus ce restante am, el le`a notat. Si apoi o ramas, cum ramane la mai multi dupa interviu, ca ma contacteaza de e da au ba.

Oare iau postul, oare nu`l iau? Nici nu stiu ce sa mai sper. Ca de la cursurile astea speciale din vichend nu mi`o mai ramas timp de teme la facultate. Oare oi avea timp fie si cu jobu part-time?

Sa fie lumina…

Posted: noiembrie 12, 2009 in de plans, de ras, de vai s`amar, tehnolojie

Marti – 3 ceasuri rele.

bec

Ma trezesc io frumusel la 7 jumate. Ma duc la baie sa`mi fac ritualul de dimineata. Aprind televizorul, ma uit la o emisiune. Se face ora 10 si`mi sun dentistul, o femeie foarte faina.  Eram programata la 10 juma. Dar trebuia sa o sun sa vad daca pot sa vin sau nu. Si mi`o zis ca e ok, ca pot sa vin. Si dau fuga sa prind rat`ul si un alt microb spre orasul natal. Ajung la 11 juma la dentist. Da nu a fost deloc bai, am intrat, 5 minute daca am asteptat, m`o pus pe scaun si mi`o facut cine stie ce p`acolo.

Prima veste proasta pe ziua de azi: trebuia sa ma intorc si a doua zi sa ma termine. De fapt nu pe mine, ci dintii mei. Am zis: ”Ok, asta e. Am stat doo saptamani pe drumuri sa ma rezolv, inca un drum si gata.”

Si am plecat. Aveam ore de la 2. Asa ca am zis sa o sun pe mama si sa ne plimbam prin oras sa vedem poate gasesc sa cumpar si io ceva articole de imbracaminte/incaltaminte.

Ne`am intalnit la banca, si ne`am plimbat. Am stat la palavre, mi`am cumparat o pereche de ghete (nu ghetute) faine foc. Plimbandu`ne ne`am intalnit si cu nea albastrea de la bingo, ala cu romica si tociu. I`o dat un belet lu mama. Se minuna. Am mers si l`am pus unde tre si apoi ne vazuram de cumparaturi. Se facu 2 jumate. I`am zis ca plec ca am ore. Ne`am salutat si am luat microb inapoi in resedinta de judet. Pe microb m`am intalnit cu o veche pretena ce m`a pus la curent cu anumite picanterii din vietile celor ce au ramas la casa parinteasca. (Multe s`o mai intamplat de cand am plecat d`acasa)

Cand in sfarsit am ajuns la destinatie, da`i cu fuga spre statia de rat sa prind inspre facultate. Am salutat vechea pretena si mi`am vazut de drum. Am ajuns numa la fix la scoala pentru al doilea curs. Si din ala am stat numa o ora – prea mare plictiseala si nervi.

A doa veste proasta: ne`o cerut formularele ce nu le daduse ora trecuta, formulare ce trebuia sa le completam noi acasa. Cine stia sa completeze acel tip de formular? Nimeni nu ne invatatse nimic de cum sa completam acel tip de formular, cand l`am intrebat pe el ora trecuta cum il completam el o spus ca noi tre sa stim. Am ramas muta. Am dat formularul completat in fuga, si am plecat la a doa ora.

Pe drum in rat mi`am facut un mic rezumat de cum o sa fie a doua zi, si la finalul rezumatului mi`am pus mainile in cap.

Intr`un final am ajuns acasa. Si bag cartela de la interfon unde tre, nu merge. Ma uit ciudat la aparat. Mai bag odata. Si vad ca se apropie careva de usa din scara. Era deja noapte afara, nu vedeam cine ii. Si mi`o deschis usa. Am observat printre genele mele deja grele, obosite, ca in scara, era ceva lume, ceva vecini. Nu stiu despre ce vorbeau ei acolo, mai mult ele, ca deh, asa e pe la fiecare scara. Cand trec de ele dupa ce dau policitos un “buna seara”, dau sa urc pe scari si aud o voce cum striga dupa mine:

-Domnisoara, aveti grija. Am vopsit balustrada, sa nu va tineti de ea ca va murdariti de vopsea. Ah, si vedeti ca nu merge lumina nici pe scara si nici in apartamente. Sa nu bagati nimic in priza.

Am zis “nah belea!”. Nu mai conta daca ma murdaream sau nu, am zis “saru`mana, o sa am grija” si am tulit`o inspre apartament. In gandu meu “aolo, vai de toate cele”. Cand ajung sus, aprind sa vad de lumina: uber, mega, extra puternica. Am stins`o imediat. Am zis sa deschid laptopu, da de unde. Baterie ciuciu. Apoi m`am gandit io bine ca prelungitoru smecher ce`l luasi cu ai mei era numa bun pt situatii de genul ca face click si gata, evita dezastrul. Asa ca mi`am deschis frumos laptopu bagat in priza si am dat drumu la programele de pe acolo. Cand ma uit mai bine la iconita cu baterie, mumoasa foc, ea`mi arata ca nu se incarca. Opaaa. Am verificat beculetul de pe galma de la matz. Ciuciu bec aprins. Demential mi`am spus. L`am inchis si l`am sunat pe tata sa`i zic ca nu merge. El mi`o zis ca pot sa vorbesc cu vecinii sa mearga la enel sa ceara explicatii si plata pentru reparatiile electrocasnicelor cu bube. Am zis ok si am inchis telefonul.  Toata seara nu mi`am facut niciun proiect. Vai de capu meu, ca a doua zi aveam termen limita si nu aveam cum sa primesc indulgenta de la profi. O noapte lunga.

A doua zi scoala la 6 juma, fugi sa prinzi rat`ul sa ajungi la 8 fara 15 la scoala. Numa bine am ajuns. Evident, pentru nerespectarea termenului limita: -0,6 puncte scazute de la nota proiectului. Demential. Urma un alt curs, alt termen limita. Mergem la alt sediu, si gasim afis “unifest bla bla donare sange la secretariat”. Il vedem pe prof ca iese din facultate si ne zice ca nu avem sala ca donarea nu se face la secretariat ci in sala unde trebuia sa facem noi ore (romania, tara tuturor posibilitatilor :)) ), si ca o sa recuperam aldata ora aia. Perfect mi`am zis, am scapat de asta bine. Acuma urma dentistu, da`i iar sa prinzi microabe. In sfarsit la dentist mi`o terminat cu dintii, deci pot d`amu sa`mi arat fasolea numa bine.

Ajung acasa, si dau sa aprind teveul, numa buna relaxare dupa stres si drumuri lungi. Cu uimire ma uit la cum se misca in colturi sus imaginea. Demential, curentu pisicilor albastrii. Ma duc la teveul din dormitor, ala ciuciu, nici nu se aprindea. Aprind laptopul nu merge. Aprind imprimanta nici aia. Constat mai apoi ca vezi duamne s`o prajit galma aia de la matz, si de la laptop si de la imprimanta. Cu teveu nici acum nu`mi dau seama ce s`o intamplat. Sa nu care cumva sa se fi intamplat ceva cu tubul. Io inca sper sa fie de la prelungitor buba, si numai de la ala.

Si a treia veste proasta: nu am peceu si nici teve in dormitor.

Si amu stau fara laptop cu programe necesare pentru proiecte, ciuciu teve cand ma scol dimineata sau cand ma culc tarziu in noapte.

Sa fie lumina, nu?

O sa astept sa fie lumina si`n cele ce`mi trebuiesc. Da pana o sa scot io 250 lei sa`mi iau alt matz cu galma, mai e.



Gripa porcina

Posted: noiembrie 9, 2009 in de plans, de ras, de vai s`amar, teve

Din lipsa de timp (pitici pe creer am destui), pun numa o poza.

Poza luata de pe un for, o poza ce m`a facut sa rad, sa uit de toate avertismentele de la teve si de prin ziare.

 

Svineinfluensa

 

Facatura sau nu, gripa asta se bate pe rating cu zarva facuta de campania electorala.

Stau si ma intreb ce urmeaza: gripa pisiceasca?

 

Enjoy!

„Daca….nu o sa mai…”

Posted: noiembrie 4, 2009 in educatie

Citeam un articol despre cum sunt educati copiii din ziua de azi.

Parinte: “Nu-ţi faci temele, nu mai primeşti bani de buzunar!”

„Dacă nu înveţi, o să ai şef! Vrei să ai şef?”

„Dacă nu înveţi, o să ajungi să lustruieşti parbrize”

discutie

Nici nu stiu ce sa spun. Am ramas un pic uimita cum se plangea un parintea ca: “Am avut copilul la grădiniţă step by step, unde sunt încurajaţi să-şi exprime liber opiniile, apoi a mers la şcoala normală, unde trebuia să stea în banca lui. Dacă spunea ceva, era considerat impertinent.”

Sunt total de acord cu acest parinte, dat fiind ca stiu cum am fost eu tratata la gradinita si generala (da, mai tin minte). La ‘gradi’ mi se spunea sa tac daca raspundeam la intrebarile educatoarei. Nu eram tocilara, ci am avut parte de profesori in familie, si chiar mi`a placut sa aflu cat mai multe despre orice. La generala la fel. Si uite cum astfel de cuvinte mi`au suprimat setea de cunoastere, si acuma am ajuns sa nu mai fiu la fel de dornica cum eram odata.

Cine e de vina oare? Parintii? Profesorii? Dar asta nu e chiar asa de important. Important e ceea ce putem face sa remediem situatia. Dar oare se poate face ceva?

Tin minte ca o alta forma de a ma pune pe invatat, dupa cum considerau ai mei, era sa ma compare cu alti colegi. Si acest lucru are si dezavantaje si avantaje. Depinde de copil. Se poate ca acel copil sa se poata afirma, sau se poate ca acel copil sa se inchida si mai mult in sine. “Prin comparatie pot sa`mi fac copilul mai competitiv.” De multe ori am auzit cuvintele astea la destui parinti. Dar nu sunt sigura de acest lucru. Incercand sa faca copiii mai competitivi, mai potriviti pentru jungl in care traim, oare acei copii se vor mai putea juca sotron? Oare acei copii vor mai vedea frumusetea din lucruri simple? Oare nu vor avea ceva “pitici” pe creer?

Cine stie?

Tot ce stiu e ca un copil este ca modelino in mainile tale, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa`si dezvolte o personalitate, asta nu inseamna ca parintii isi pot lasa amprenta adanc in copiii lor.

-De ce ai ales Medicina?

-Pentru ca tata e doctor si am zis sa continui traditia in familie.

De ce? Daca mie nu imi place medicina de ce sa fac ceva ce parintii imi spun sa fac? Poate mie imi place actoria. Cazuri de genul asta am intalnit foarte des. Mai rau e ca atunci cand acei “copii” termina facultatea “impusa” de parinti, nu stiu ce sa faca cu dimploma primita, nu isi gasesc locuri de munca, sau mai rau, realizeaza – intr`un final – ca facultatea ce au terminat`o nu era de ei. Si la o varsat de 24-25 ani e destul de greu sa te apuci de o alta facultate. Cei ce fac facultati la varste inaintate zic ca nu au ce face. Totul se face la vremea potrivita, ca doar nu te nasti, mori si apoi faci copchii. Nu zic ca io sunt adepta a unor randuieli, dar cand e vorba de educatie sustin ca (,) capacitatea de memorare la cei ce fac o facultate pe la varsta de 40-50 ani este mai redusa decat la o varsta de 20 ani.

Cine stie ce o sa ne rezerve ziua de maine pentru educatia copchiilor nostri.

Mijloacele de transport in comun

Posted: noiembrie 3, 2009 in de vai s`amar

Desi posed masina, prefer sa las masina la ai mei, ca ei au mai multa nevoie decat am io, si io sa iau mijloacele de transport in comun. Nu ma deranjeaza, nu mor daca merg 2 km in fiecare zi pe jos, ba dimpotriva, sa spun saru`mana ca nu iau masina sau rat`ul in fiecare zi, ca asa mai fac si io miscare. Asta fiind singurul meu exercitiu fizic.Ca in rest stau mai mult de 6 ore pe zi pe scaun, cu ochii intr`un monitor, incercand sa rezolv anumite proiecte/teme la timp.

Si avand in vedere ca iau mai in fiecare zi rat`ul, mereu se intampla sa gasesc cateceva amuzant/penibil/revoltator si cate si mai cate.

Mergeam intr`o zi cu 43`u din tomis 3 pana la piata unirii. In troleu, plin ochi, erau doi: un el si`o ea. Nu am bagat de seama ce vorbeau ca mai aveam si castile in urechi, dar am prins o discutie. Trecand la un moment dat pe langa niste batranei ce faceau coada la standul unde se pun in fiecare seara “adevarul de seara”, don`shoara de langa mine face:

-Ia uite, frate, stau la coada la ziare mocca. De parca ziarele normale nu le ajung. Se mai baga si la astea mocca.

Si uite asa, cum nu stiam ce sa fac: sa dau in cap sau sa`mi blestem zilele ca am totusi un oarecare respect fata de cei cu dizabilitati, fata de cei batrani, fata de cei in suferinta. Oare don`shoara aia nu se gandea cata pensie iau batraneii aia? Cate cheltuieli se fac intr`o luna, sa ia in considerare preturile peitei, ca deh trebuie sa mai si mananci, nu doar sa supravietuiesti, ca sa “sa traiasca bine”. Unde, acum imi amintesc de un afis de langa mucul din Bucuresti, “binele o duce rau in Romania”. Nu spun acuma ca toti batraneii sunt sfinti si pot reprezenta niste modele in viata demne de luat in considerare, dar nu sunt nici de lepadat, ca deh, is ai nostri.

Intr`o dimineata, pe la 7:25, ma pun in statie sa iau 40`u inspre facultate. Si astept si astept, si intr`un final vine, pe la 7:35. Stiind ca fac 10 min pana la facultate cu 40`u si apoi inca 5-10 max pe jos pana la facultate, am zis sa il prind p`asta indiferent ce`o fi. In statie mai erau si alti elevi/studenti, oameni ce se duceau la munca si ceva batranei. Io , din bunatate sau din somnolenta, am lasat sa se urce ceva oameni inaintea mea. Si nu destul ca rat`ul era aproape plin, ceva batranele ma impingeau si strigau fara sa se uite la mine:

-Lasati`ma sa ma urc, domnisoara! Nu vedeti ca nu este loc destul in troleu? Dumnevoastra sunteti tanara si`l puteti lua pe urmatorul.

Am ramas masca si am inlemnit acolo. Si asa am lasat`o sa se urce, si am pierdut 40`u. Pana la urma am facut semn la microbuz si am ajuns numa bine la faculta.

Pe drum chiar ma intrebam: unde s`o fi ducand ea la ora aia asa din dimineata? Ce graba sa aibe ea sa se urce in troleu ala cand o vazut cata lume era pe buna dreptate grabita?

Nu cred ca mai are rost sa spun de batranelele alea ce te roaga cu voce mierloasa sa le cedezi locul in troleu, si apoi sa se puna pe barfit cu o alta cucoana si pe ponegrit ‘tineretul din ziua de azi’ cand ele is alea spoite din cale`afara, vopsite in mov/roz/rosu aprins si imbracte mai nush cum.

O intamplare ce iar m`a lasat masca a fost cand am mers la cumparaturi la ‘car si fur’. Am mers cu o prietena la carsifur sa fac ceva cumparaturi pentru zilele ce urmau. Ne`am suit noi in 43c si ne`am ales un loc p`acolo. Acolo era o batranica, ce la o distanta de carsifur de doo statii, se trezeste sa intrebe care 43 e asta. Evident ca nu era ala care`l vroia ea, si tare`mi mai placea cat de ‘afectata’ se arata.

-Ah, nu e 43 simplu! Vai da cum de m`am putut urca in acesta? Nici nu am vazut ca scria ‘c’!

Cand sa explic si pentru cei ce nu cunosc situatie cu 43 si 43c. Scrisul de 43 e electronic sau cu negru. Scrisul de 43c este intotdeauna cu verde. Nu stiu cum le putea confunda, dar nah…

Am facut noi cumparaturile bine mersi (cate n`o fo si pe acolo, dar rezerv un alt post pentru hypermarketuri) si la intoarcere io am constantat ca nu aveam decat o punga d`aia mare de la carsifur. Nu asta era problema. Toate produsele luate de mine au incaput numa bine in punga. Treaba era ca punga aia era mult prea grea pentru mine. Si ne punem noi sa asteptam 43c, ne aprindem un fum, si nici bine nu terminam noi fumurile ca se vede in departare 43c. Cum am vazut ca se apropie am pus mana pe punga si am luat`o cine stie cum si m`am grabit sa prind un loc. Ca deh, pana la mine era cale lunga, si stiu cat de repede se ocupa locurile in 43c cu oameni ce nici nu au ceva de carat, ca sa nu mai mentionez ca nimeni nu se sinchiseste sa iti cedeze locul daca te vede cu o punga mare si grea in mana.

O tras 43c in statie, si am asteptat sa se goleasca ca sa ma pot urca, dar o baba venita dracu stie de unde din spatele meu, s`o impins in mine si o tipat ca vai de steaua ei:

-Domnisoara, unde va bagati? Nu vedeti ca nu avem loc sa trecem amandoua?

1.Io stateam intr`un loc.

2.Baba s`o bagat cu coatele in toti cei ce coborau, era prea greu sa astepte sa se urce numa bine.

Sa spun mersi ca pretena asta a mea s`o suit si ea printre picatele, ea fiind mai subtire ca mine si fara bagaj, si mi`o ocupat si mie un loc.

 

Nici nu stiu la ce sa ma astept cand ma mai sui intr`un troleu.