Arhivă pentru Octombrie, 2010

Ziare…

Posted: Octombrie 26, 2010 in din afara acvariului, educatie, me, obiceiuri

Oare cata lume mai citeste un ziar in ziua de azi? Ca si`n reclama de la vodafone cu ziare pe gugal.

Bine acuma nah, nu se pot numi cititori de ziare aia care iau ziaru pentru carte/dvd/joc/sau cine stie ce alta chestie.

Io recunosc ca ziarele le citesc pe net, si cumpar un ziar doar cand mi se nazareste. Iau ziar cand am drum lung in fata (bine…cartea, mp3`u si integramele nu lipsesc, da sa fie si`un ziar) sau cand ma gandesc ca nu am ce face la scoala. Si de obicei iau Ziarul financiar sau Telegraful…sau amandoua.

Voi mai cumparati ziare doar pentru ce e in ziar?

Anunțuri

Nu mai este pic de bun simt?
Nu mai este pic de respect fata de cei din jur?
Poate ca trag de par cand zic asa ceva, dar cum se face ca de fiecare data cand ma duc acasa (da, mai nou mai dau si pe la ai mei) se intampla sa se aseze careva langa mine si sa inceapa sa vorbeasca la telefon tot drumu (un drum de cam o ora)?
Cum sa vorbesti atata la telefon? Pune mana si citeste o carte un ziar in vremea asta, joaca`te pe telefon da numa nu vorbi langa mine de niste chestii ce nici nu ma intereseaza. Nu de alta da chiar nu`mi pasa ca esti de garda pe noapte a doua zi si a 3a zi ai ore de dimineata, nu ma intereseaza cat de obosita o sa fii si ca o sa te simti singura cat o sa stai in chirie/camin.
Tare as vrea sa opreasca lumea telefoanele cand se urca intr`un microb de cursa lunga. Sa se aplice politica de pe avioane. Pnm.

Acuma ca ma uitam pe Nat Geo Wild mi`am amintit de intalnirea mea cu acest personagiu:

Io mananc foarte des fructe, de orice fel. Ei bine zilele trecute am lasat un mar frumos pe birou (era mult prea copt pentru mine) si am decis sa`l mananc mai incolo. Asta se intampla pe dimineata. Pe seara ma intorc io frumusel acasa (seara adica 10-11 pm) si ma duc frumusel in camera. Am bagat laptopu in priza, i`am dat drumu, am aprins becu in camera si cand dau sa iau cana de langa mar sa`mi torn o portie buna de apa am facut ceva pasi inapoi.
Nu ma intelegeti gresit, imi plac la nebunie insectele, dar sa le vad ca`si fac de cap cu ce`i al meu, in cazu asta marul meu, mi`o intors stomacu pe dos. Am stat si m`am uitat la el ceva minute bune. El saracutu statea si`si vedea de mar in continuare. Asta pana cand am zis ca e vremea sa plece de acolo. Am zis sa iau cana sa`l prind frumos si sa`l arunc afara. Cucu frate. Am dat sa il prind in cana cu tot cu mar o luat`o la fuga. Si in clipa aia evident ca m`am intins dupa el si am trantit cana pe el (incercand sa`l prind). Ei bine l`am prins….pe jumate: una in cana alta afara. Asta e. Am stat asa si m`am uitat la lichidele ce se scurgeau din el si pe langa ochii mei ce nu se mai saturau din privit asa ceva, stomacul meu dicta o voma in plina frumusete. Nu, nu am dat la rate, da mult nu mai aveam. Am luat pana la urma o bucata maaaare de hartie igienica si l`am invelit si la wc cu el. Si da`i si dezinfecteaza cana aia de n ori.

Petepage spunea intr`un video uploadat de el pe iutub asa: „Many find these Scutigera centipedes frightening, but up close they are beautifully marked. And they kill mosquitos!
Uau, ce chestie! Dude, i don`t give i flying piss if they kill every bug in my house! They`re disgusting!
Sa stea afara, nu in casa la mine.

Si din link in link am mai dat peste asta:

Si pe wiki zice asa:
Unlike its shorter-legged but much larger tropical cousins, S. coleoptrata can live its entire life inside a building, usually the ground levels of homes.

Super tare ca io iara stau la parter!

They are non-aggressive, and are generally considered harmless to humans.

Ei nah! Sa nu`mi zici ca s`o testat pe oameni ca nu cred.Cum pisici albastri sa zici „are generally considered harmless to humans”?

In Japan they are considered a useful species, as they prey on a number of disease-carrying and destructive insects.

Deci daca ei papa insecte pline de boli care mai de care nasoale, asta inseamna ca ei is oki? Uuuu, mami, mami, vreau si io unu d`asta ca animal de casa! Te rooog, pot? Pot?
😐 WTF?
Treaba asta cu papica ma duce cu gandul la „If we are what we eat, i`ll be you by tomorrow.”

…nu de alta, dar mai si imbatranim.

Parca ieri se numarau bobocii si eram anul 1, si uite`ma amu ca incep sa ma desprind de ramura`mi draga in anu 4. Cand o trecut vremea asta nush. Dar sincer nici nu o vreau inapoi. Dar deh, fiinta umana nu se multumeste cu nimic din ce are.

Si uite ca o trecut prima saptamana din noul an scolar. `tu`i ceapa ei! Ne`am pricopsit de la primele ore cu ceva proiecte. Cred ca o sa incep sa dau p`afara de la ele. Ciudata treaba e ca ma enerveaza toate cacaturile astea, nu pentru ca sunt grele ci dimpotriva. Sunt foarte usoare, dar evident ca tre sa parcurgi anumite etape si tre sa o lalai frumos, ca deh, noua ne plac povestile. Vai si vai si vai si vai.

Nu doar o data m`am gandit la asta: nu am vrut aceasta facultate, a fost a doua optiune dupa mai multe orase. Nici nu m`am strofocat sa invat ce se preda, pentru ca au fost anumite materii ce, culmea!, mi`o placut, si uite`ma ca mai am oleaca si dau licenta si….si ce o sa fac mai departe? Nu zic nu, doamne fereste, ce`i drept m`a cam prins facultatea asta si intr`un sadic fel imi este chiar draga. Sunt mai mult decat constienta ca sunt capabila sa ma descurc de e sa ies „in lume”.

Dar (mereu la mine exista un „dar”) tot am un gust amar ca nu am facut ce am vrut eu. Si daca e sa ma apuc de facultatea mult dorita de mine cine imi garanteaza ca in cei 6 ani cat o tine facultatea aia o sa fiu la buget, cum am fost aici, si ca o sa termin la timp? Sau mai mult decat atat, o sa am eu puterea de a o lua de la capat cu o alta facultate? O sa am eu puterea sa mai inghit cacaturile oferite noua pe tava cu o funda mare roz de catre profesori? Eu nu prea cred. Desi daca ma fac cap-patrat sigur o sa reusesc s`o termin si p`aia. Dar deja o sa fie prea tarziu, si nu o sa ma pot bucura de micile capricii ce inca mi le mai pot oferi.

Imi este tare greu sa cred ca termin o facultate. Intr`un fel ma inspaimanta gandul asta, dar in altul chiar vreau sa apuc sa musc din asfaltul rece.
Si totusi ciudata treaba e ca am deja planuiti urmatorii 5 ani pe felia facultatii. Si nici nu ma deranjeaza treaba asta, ba mai mult, chiar sunt nerabdatoare sa incep.

Ciudata treaba dar a inceput sa`mi plac faptul ca desi constientizez ca o sa fiu singura pe lume (ca Remi a lui Hector Malot), dar macar o sa ma realizez. Si cum totul are un pret, eu deja il platesc in avans: singuratatea.
Da este ciudat ca sunt dispusa sa raman singura pe viata, dar stiu ca de o sa am o familie o sa ma tina in loc, ba mai mult o sa ma traga in jos. Nu le pot avea pe toate. Chiar discutam cu un nene de treaba asta. El sustinea ca dupa ce se va realiza si va fi in stare sa se intretina pe el, atunci o sa caute sa`ti intemeieze o familie. Eu nu am fost de acord, mai ales stiindu`ma pe mine ca nu am o limita la nimic. Visul meu de mic copchil a fost sa ma stabilesc in Norvegia. Pana nu ma vad acolo cu o casa pe numele meu si o slujba bine platita, de ce sa ma leg la cap fara sa ma doara cu o familie? Nu o sa aleg sa imi distrug visele (da, sunt egoista) cu o familie. Am renuntat la familia ce`o am ca sa ce? Sa ma apuc sa mi`o intemeiez p`a mea? Ce iau pe mere dau pe pere? De ce?

Tare ma oftic ca nu am acceptat sa ma duc in Norvegia sa studiez acolo. Oricum, prea tarziu am aflat de oportunitatea de a invata in Norvegia. Asta ca sa nu mai mentionez de masterate. Eh, asta e…

Mda, si totul a pornit de la toamna. Un nou inceput, si totodata un nou sfarsit. Un nou an scolar si ultimul.
Multa bafta studentilor, mai ales celor ce au licenta anu asta!

Nush ce pisici albastri de Rusia s`o intamplat zilele astea ca am tremurat mai ceva ca un carnat.
Ploaie, frig, rece, urat. Intr`un cuvant gri.
De cam o saptamana ma trezesc cu extremitatile reci si cu o teroare de a ma ridica din pat. Nu de alta da e muuuult prea rece si totul intr`o perioada mult prea scurta.

Ce s`a intamplat cu toamna? Unde e? Unde sunt strazile pline de frunze aramii, unde este vremea aceea cat de cat rece, o vreme frumoasa cu un soare foarte slab, o vreme in care se simte miros de gutui, de zacusca, de
vinete pe plita.
O vreme frumoasa in care te poti plimba doar intr`o bluza si o geaca subtire.

Eu sunt o persoana foarte friguroasa, si amu stau si ma intreb daca la iarna o sa mor de frig. Nu de alta da mi`i ca peste cam doua saptamani maxim trebuie sa`mi scot geaca de iarna la purtat.

Da stiu ca nu e nicidecum interesant acest post da ma gandeam sa stiti ca de e sa nu mai scriu nimic de amu incolo, inseamna ca am inceput sa inghet putin cate putin.

Cu totii facem greseli. Doar suntem oameni. Nici nu mai tre sa mentionez ca tre sa invatam din greselile ce le facem.

Niciodata nu m`am suparat cand cineva a gresit. Ma supar mai repede pe acea persoana care a gresit dar nu isi recunoaste greseala. Mi se pare cel mai urat lucru. Si nu e vorba numai ca iti recunosti greseala dar sa si faci ceva sa o repari sau sa ajuti persoana fata de care a gresit sa treaca peste sau sa o faci sa te ierte.

Am gresit si eu mult fata de anumite persoane si am regretat amarnic pentru felul cum m`am purtat. Si de fiecare data cand ma intalneam cu persoanele respective incercam sa le fiu alaturi, sa ii ajut cu ce pot, sa dau ce`i mai bun din mine. Si desi a trecut ceva vreme de cand am gresit, tot asa ma comport fata de ei. Nu cred ca a fost o persoana care sa ma sune si io sa zic “nu” – excludem cazurile de forta majora.

Astazi vorbeam de greseli cu un prieten si ne`am gandit la metode de a face o persoana sa ierte greselile facute. Si am zis asa: daca sunt preteni buni – o iesire in oras la o bere ceva, si sprijinul ‘vinovatului’ de acum incolo; daca sunt prieteni (cuplu) –aici recunosc ca la asta chiar nu m`am gandit, a venit tovarasu asta cu propunerea- sunt doua cazuri: daca tipa a gresit, sa vina cu o idee de o cina in casa si surprizele de rigoare de mai apoi, iar daca tipul a gresit, macar acolo un fir de iarba smuls de pe gazon, un patratel din ciocolata ramasa de aseara, o ceva acolo.

In ambele cazuri, scuzele de rigoare nu se mai mentioneaza ca is de la sine intelese.

Evident ca in momentul in care tovarasu asta o zis de smoc de iarba (aka un buchet de flori) eu am zambit pe ascuns si am zis:

-Cine pisici in lumea asta mai aduce flori unei fete? Si nu numai atunci cand a gresit?

Evident ca el a fost de acord cu mine, mentionand ca generatia mea (astia intre ’85-‘90) nu stiu de flori, genunchi, ciucalate si alte ‘romanturi’ d`astea.

Si venind vorba de flori (ca o dau din una in alta – deh, asa fac mereu) ce tip de 25 ani maxim o adus o floare unei fete doar de dragul de`a o vedea zambind?

Poate traiesc eu intr`o bula plina de povesti frumoase.