Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Vine Craciunul…

Posted: Decembrie 20, 2016 in Uncategorized

Si se apropie cu pasi repezi acea perioada a anului in care tre sa iei brad, tre sa iei cadouri, tre sa duci copii in parcurile special amenajate pentru ei si sa ii dai in toate chestii, sa le iei dulciuri de sa dea in diabet si tot asa…

Pe scurt se apropie perioada aceea a anului in care tre sa ai sacul mosului plin de bani sa-i dai in stanga si-n dreapta.

Astazi m-am trezit cu o dorinta incredibila de a nu vrea zapada in Constanta. Este primul an in care chiar nu vreau zapada la mare. E frumoasa, e o feblete, dar anul asta vreau un stop.

Oare ma transform intr-un Grinch?

Cadourile sunt pregatite sa fie expediate, bradul urmeaza sa fie gatit in toale de iarna, casuta urmeaza sa fie si ea decorata, filmele de craciun ruleaza non-stop, ingredientele de prajituri sunt pregatite sa se imbine in savoare, si totusi….

Ma uit pe geam din 5 in 5 minute la fulgii ce goboara grabiti sa se depuna pe asfalt. De dimineata ninge in continuu cu fulgi marunti si s-a depus deja. Ce bucurie…

Sa vedem daca o sa fie destula pentru satisfactia tuturor copchiilor…

 

 

 

 

 

 

p.s. eu sper sa nu…

 

Anunțuri

Câinii și Tomata

Posted: Noiembrie 5, 2013 in Uncategorized
Etichete:, , , ,

Dat fiind că aceste subiecte au fost peste măsură discutate, dezbătute și bătute, am zis hai și io să mă bag ca musca-n lapte, că așa îmi șade bine.

Și să începem cu primul subiect:

 

1. Copilul mâncat de câini

Bunica minune nu are dreptul să se numească „bunică” din moment ce nu are grijă de nepoți. Cum să lași în România, într-un parc plin de câini și de străini care mai de care mai cu moț, preț de „câteva clipe” copiii nesupravegheați? 

Când a venit presa la ea nici nu a schițat o durere. Și a relatat totul cu amănunte complet nesemnificative. 

Părinții de asemenea sunt ciudați rău de tot. Pe lângă faptul că au lăsat presa să filmeze un moment atât de zbuciumat în orice familie, au apărut la tv când celălalt copil era cu bunica mai mult decât protectoare acasa. Culmea e că au și spus că nu au avut timp să se ocupe de celălalt micuț. Poi cum să ai timp când tu apari la teve? 

Ca să nu mai spun de magnifica solicitare a mamei de a fi numit martir sau sfânt (că nu se hotărâse) copilul ei recent ucis. Cu ce drept faci tu asemenea solicitare? Cine ești tu să spui că pruncul tău a fost martir? Ceea ce i s-a întâmplat micuțului tău, după cum spune presa, nu e tocmai ok, dar nici să fie numit martir sau sfânt în baza faptului că în ochii tăi copilul tău nu a făcut nimic rău. 

Din propria experiență spun că pruncii îs cei mai nenorociți de pe pământ, răsfățați peste măsură și cu totul pe tavă. Nu sunt sfinți deloc. Că pe urmă ajung ca la adolescență fetele să devină curve internaute și IRL să și-o ia în cur, iar băieții de nu ajung să învârtă banii lu tata, o să ajungă să facă mișmașuri, numai că să atragă atenția. Așa că nu-mi spuneți mie de sfinți în ziua de azi. Or fi, dar foarte rar dai de ei. 

Cu privire la acest subiect o sa spun „pas”, nu de alta dar nu am vazut/citit/auzit nicio declarație de la copilul traumatizat, și încă cred că micuțul mâncat de câini e în viața naiba știe pe unde ascuns de părinți. 

Și spun pe final că singurii fără vină în această afacere în câinii. Oare dacă copchii erau în pădure după fragi și mure, am trimite vânătorii după lupi să le umple burțile cu pietre, că bunica îi neatentă și doarme în patul ei comfortabil? Eu zic să nu. Destul sânge nevinovat a fost vârsat pentru un copil ce nu și-a văzut de treabă. Destul sânge a curs pentru o cauză nefondată.

Nu o să intru în treaba cu „propune soluții pentru câinii vagabonzi! nu mai da vina pe bunică!”, că e mult de spus, și o să scriu cu altă ocazie. Taberele sunt deja formate, aștept să înceapă războiul. Ce am văzut până acum a fost numai primul glonț trimis „la oha”, ca invitație la război.

 

2. Tomata Alpină

Un subiect mediatizat peste măsură. Un subiect dezbătut de atâtea ori. Și un subiect atât de delicat că nici nu știi cum să te pronunți că niciodată nu e bine ceea ce zici că și sar hipsetrii pe tine. 

Am spus de n ori că nu voi participa la asemenea manifestări. Din simplul motiv că nu vreau asocierea cu orice fel de grup, indiferent de cât de „nobilă” e cauza. Fiecare individ are dreptul la propria opinie asupra oricărui subiect. Nu contest asta. Dar fiecare individ trebuie să gândească pentru el și să nu lase gloata să gândească în locul lui. Și spun asta pentru că nu toți cei care participă la aceste manifestări știu toate dedesubturile acestui proiect. Mă înșel? Faceți voi un sondaj atunci când vă mai întâlniți în nuș-ce piață și întrebați aleator pe oameni din jurul vostru ce înseamnă Roșia Montană. Să vedem cât de bine știu. Evident, că acum e mai puțin posibil să mai dați peste persoane care nu prea știu pentru ce fac asemenea „meeting”-uri, că proteste e prea românește. 

Eu sunt mai brută de felul meu și adopt vechea abordare: 1-to-1. Adică mă văd cu lume și încep de acolo discuțiile pro sau contra. 

Dat fiind că hipsterii îs peste toti, și ochelarii ăia cu rame groase fără lentile nu sunt de fapt de decor, o să fiu rezervată și amabilă în ceea ce privește cuvintele următoare:

Dacă e să murim de la proiect, o să întind mâinile să-i dau morții o îmbrățișare dulce, dacă e să fim un nou experiment uman, din nou – îmi îmbrățișez soarta. Dacă e să nu se pună în aplicare acest proiect, jos pălăria celor care au ieșit în stradă, și eu o să mă retrag în cochilia mea, sperând la o moarte dulce tuturor. 

 

Așa că „ai pup iu dulce, bă hipstere!” și vă las să mai gândiți și voi oleacă.  

😉

Şi da! Încă odată pe aceste plaiuri pline de pânze de păianjeni revin şi io să mai fac puţină curăţenie…deşi aia mai bine ar fi să o fac la mine în minte da nah…pas cu pas…doar eu sunt
1.imaginea perfectă a greieraşului ce bate la uşa furnicii
2.furnica în sine, dar dusă la extrem cu aprovizionarea…
evident că 2 bucăţi într-unu singur e perfect, îngrijorarea mea e să nu fie mai multe bucăţele…
Râdem, glumim…continuarea o ştiţi şi voi.

Și uite că așa a venit toamna. Greierașul din mine stă și cântă în sinea lui vrând să vină mai repede căldura. Furnicuța în schimb adună tot ce poate, vrute și nevrute, „să fie că nu se știe dacă vei avea nevoie vr-odată de ele”. Iar simbionu dintre cei doi face treabă, dar nu și cea care trebuie acum. Știți cum e: înainte de un examen te apucă curățenia, aprovizionarea, cititul cărților ce au rămas pe bară de atâta vreme, etc. Cam așa e simbionul ăsta pe care-l voi numi…ION. Tipic.

Cu morcovul bine înfipt și cu Ion de mână am stat mai toată vara frecând ca greierul menta, mușețelul și teiul, și acum parcă se simte cum vine valu din spate și nu știu unde mă va duce: ori în larg, ori la mal. indiferent de destinație, optimistul de Pichi din mine spune că la mal îi de preferat, da și de ajung în larg, știu să înot, deci nu-i bai.

A venit toamna, nu sunt frunze pe jos să te joci cu ele. Strugurii sunt mâncați de grauri, prunele au fost lovite de mană și uite că recolta se subțiază, astfel băgând în noi doze mari de Bear Grylls cu instinctele lui de supraviețuire, sperțnd ca iarna asta să fie oleacă mai docilă cu noi.

Și am zis da! când m-am mutat iarăși de data asta făcând un pas mare și de care sunt mândră.
Și am zis da! când mi-am luat angajamente și încerc să le fac să se adeverească. (E greu când ai timpu limitat.)
Și am zis să las de la mine să fie bine, că până la urmă mâncarea fufletului parcă e mai gustoasă decât cea a trupului. (Și nu, nu sunt religioasă). Good things come to those who wait. Și multe lucruri bune mi s-o întâmplat. Și dacă fac bine, binele se va întoarce. Încep să mă panichez totuși că prea tare ma axez pe…gen legea atracției. Că am un lapsus mai mare ca mine. Am luat-o prea tare cu universul și mă simt câteodată prea ca nea Tsoukalos, dar bine totuși că între timp mi-am găsit ocupații. Și de ceva ani stau pe bară cu subiectul ăsta.

Bine o zis cine o zis: cu cât știi mai multe cu atât ești mai trixt.

Deh, vorbit de toamnă totuși. Și cu ploile, și cu vîjurile, și cu mirosul hainelor împletite acasă e greu să nu fii oleacă trixt, sau după cum poftiți: nostalgici.

Așa că zis iarăși da! venirii toamnei.
Așa că hai să o întâmpinăm și să ne bucurăm de număratul bobocilor pe porțile școlilor!

O discutie intre mine si un tovaras legata de balul bobocilor din aceasta seara, organizat de facultatea noastra:

Io: tu? esti pregatit de „marele” bal?
X: mda :))))
Io: poi la cat tam`tam s`o facut zilele astea cu balu asta… mi s`o acrit deja de el
Io: si cand ma gandesc ca vine perioada de dupa bal cu „moama da ce`o facut nush care cu nush cine”…
Io: pff
X: :))
X: =)))
X: pai si ce ti pasa dk nu e vb despre tine
X: ?!
Io: pt ca in loc sa am si io colegi la care sa apele cu intrebari legate de scoala…astia o sa fie ocupati sa vb de bal sau o sa zica ca nu stiu ca nu au avut timp sa faca nush ce chestie ca o fo ocupati cu balul
Io: plm
Io: normal ca ma afecteaza
Io: indirect dar totusi da
X: aoleu pb pb 😛
Io: orice actiune are si o reactiune
Io: but ofcors
X: pb lor dk nu au timp de teme din cauza balului
Io: uf
Io: e complicat sa intelegi cum privesc io lucrurile…is mai ciudata
X: 😛
X: pai nu inteleg de ce iti bati atat capu cu altii
Io: aaa….da
Io: am uitat de motivul principal
X: ?!
Io: poi ce presupune un bal? un alt motiv de a te duce in club? sau socializarea studentilor din toti anii si crearea unor relatii interumane intre persoane de diferite varste si sexe?
X: bun cu prima parte de acord e un motiv de distractie si de socializare intre colegi
Io: de asta ma agit… ca multi isi pierd o seara de joi ducandu`se intr`un club unde o sa cante un ghei timp de 40 de minute si o sa arunci bani pe geam band ca porcii si unduindu`se ca lemnu ce`mi sustine curu din alcatuirea scaunului pe care stau….
X: dar cam cum suna balul tau?
X: asa in mare…
X: da stai calma k nu mah duc pt dj ala kre nici n am auzit d el pana acum
X: da mah duc sa beau 1-2 beri cu colegii poate mai si dansez (dk e muzik) mai 2-3 vb
Io: in primul rand nu sunt de acord cu un nene aparut amu ca ciuperca dupa ploaie pe scena muzicala sa presteze…sunt de acord cu un dj (aici ma refer strict la ce presupune dj – mixarea melodiilor si atat) si tare as vrea sa vad un bal cu o tema bine aleasa (ca sa aratam ca avem si imaginatie, nu suntem niste masini ce stiu numa eat-sleep-fuck): anii `70, boboci in adevaratul sens al cuvantului… ceva costumatii (acuma nu ma refer sa readucem halloween`u in prim plan)….dar o oarecare costumatie mi se pare necesara… nu zic la 4 ace… dar nici fuste mini de sa vad totul si o fata plina de machiaj de nu se recunosc in oglinda…
Io: un bal in percep ca pe ceva clasic, intr`un fel sau altul cat de cat stilat…nu o zbantuiala acolo de 70 de kile de alcool si pe urma un eventual futut
Io: priveste totul ca un inceput de party de swingers – cum erau inainte…
Io: clasa pe primul loc, si faci ce vrei tu, cum vrei tu…
Io: la asta ma refer
X: ai uitat care e educatia si gusturile tampilor de azi
Io: so?
X: ce zici tu acolo e o pov frumoasa
Io: daca nu readuci bunul simt in situatia de fata o sa se uite de tot
X: s a uitat de mult stai tu calma
Io: daca nu ne sunt reamintite anumite maniere o sa fie bagate sub 2 metri de pamant
Io: uite ca io nu am uitat
Io: si nu m`am nascut acu 100 de ani
Io: is printre cele mai tinere persoane din anu 4 de la toate sectiile
X: tu din 4000 oameni
Io: ma rog…
Io: de asta am zis ca as vrea sa ma implic in organizarea banchetului, sa am un cuvant de spus…
Io: ca e banchetul nostru…si as vrea sa fie ceva fain…asta ca sa nu vin acolo, sa stau o ora si sa plec injurand prostul gust si nesimtirea persoanelor de acolo…
Io: sau sa nu ma duc deloc
X: da aici de acord cu tine

Nu de alta da mi`o fo lene sa mai bag ideile mele intr`un ambalaj frumos si apoi sa ii pun o funda mare rosie si sa v`o servesc pe tava. Mai bine materialul brut.

Dat fiind tema aceasta: voi cum credeti ca ar tre sa fie un bal al bobocilor?

Si s`a dat ceasu cu o ora inapoi. Adica dormim mai putin. Adica ne trezim mai devreme.

Toate acestea au o conotatie atat de urata. Ma intreb daca s`a gandit careva ca pret de o ora timpul s`a oprit in loc. Ca timp de o ora lumea si`a vazut de ale ei trebi fara sa fi trecut o secunda pe langa ea.

Atata vreme ne plangeam ca zilele ni se par mai scurte, ca nu mai avem timp de nimic, si acum nimeni nu a observat acea ora ce s`a oprit in timp.

Putem sa mai spunem ca cineva a uitat sa puna baterie noua la ceas, sau ca un copil a spart ceasu iar acesta s`a oprit. Mai putem spune ca ceasornicarul a uitat sa intoarca rotita tuturor ceasurilor din lume. Putem spune o gramada de lucruri privind acest aspect, numai ca noi ne gandim la partea cea mai urata.

Eu una m`am bucurat de ora aia si am zis sa redevin copil. M`am juca cu matza si cainele, m`am ascuns de bunica sa o sperii, m`am cocotat in mansarda si m`am cuibarit intr`un fotoliu si mi`am creat lumea mea de vis cat timp matza imi torcea in poale.

Si azi, luni, cu greu recunosc ca m`am trezit din pat. Mai e putin si iar aceleasi fete plictisitoare o sa le vad, aceeasi monotonie din fiecare zi. Nici nu cred ca au bagat de seama ca ora s`a schimbat, sau nu au profitat de acest moment. Pacat…

Vacanţa!

Posted: Iulie 26, 2010 in me, myself and I, Uncategorized

Leiln si-a luat vacanţa momentan. O pauza bine meritat. Cred… O săptămâna. In Bucuresti. Daca vrea careva sa mă vadă sa mă sune. Pana atunci buh bye!

Neavand ce face zilele astea, si trecand printr`o perioada mai delicata, am dat calculatorul pe televizor. Nu de alta dar am fost o leguma.

Si din click in click, as always, am dat pe antena 3 – ete fleosc reclama! – ce facea reclama la „Apa trece, Romania ramane” iar pe fundal… ghici ciuperca ce au folosit! DEAD CAN DANCE! Nu de alta da vocea Lisei Gerrard e inconfundabila.

Tre sa mai mentionez ca am ramas cu ochii bulbucati, urechile ciulite si o falca pana in pamant de uimire? Io zic ca nu.

Intr`adevar vocea ei se potriveste de minune starii de mila, tristete si alte d`astea cum vreti voi sa le numiti ce producatorii acestei emisiuni vor sa transmita.

Acuma sunt curioasa cati dintre cei cunoscatori si`au dat seama de acest mic detaliu.