Archive for the ‘intamplari din acvariu’ Category

Și cu ziua de azi am pus punct.

Nu o să mai fie „de la capăt” sau „getting back on the horse”. Mă opresc și aleg altă cale. Când încerci și nu îți iese, înseamnă că abordarea e greșită și tre recalculat tot drumul…așa că din dreapta fac stânga (sau viceversa – aviz pentru ăi mai politici de felul lor) și din nou la drum, cu doar o singură pereche de urme pe drumul lăsat în spate. Nici nu mai adun cioburile. Le las în urmă să se îngroape singure. Și încerc să le uit. Să uit tot ce a fost frumos și urât.

Întotdeauna am avut parte de asemenea puncte. Dificili sunt oamenii. Vor și nu vor. Se schimbă de la o zi la alta. Încearcă să facă ceva să iasă și daca se plictisesc sau nu mai au chef să se agite, o lasă baltă.

Deja am obosit.

Si din nou pun punct.

Şi da! Încă odată pe aceste plaiuri pline de pânze de păianjeni revin şi io să mai fac puţină curăţenie…deşi aia mai bine ar fi să o fac la mine în minte da nah…pas cu pas…doar eu sunt
1.imaginea perfectă a greieraşului ce bate la uşa furnicii
2.furnica în sine, dar dusă la extrem cu aprovizionarea…
evident că 2 bucăţi într-unu singur e perfect, îngrijorarea mea e să nu fie mai multe bucăţele…
Râdem, glumim…continuarea o ştiţi şi voi.

Și uite că așa a venit toamna. Greierașul din mine stă și cântă în sinea lui vrând să vină mai repede căldura. Furnicuța în schimb adună tot ce poate, vrute și nevrute, „să fie că nu se știe dacă vei avea nevoie vr-odată de ele”. Iar simbionu dintre cei doi face treabă, dar nu și cea care trebuie acum. Știți cum e: înainte de un examen te apucă curățenia, aprovizionarea, cititul cărților ce au rămas pe bară de atâta vreme, etc. Cam așa e simbionul ăsta pe care-l voi numi…ION. Tipic.

Cu morcovul bine înfipt și cu Ion de mână am stat mai toată vara frecând ca greierul menta, mușețelul și teiul, și acum parcă se simte cum vine valu din spate și nu știu unde mă va duce: ori în larg, ori la mal. indiferent de destinație, optimistul de Pichi din mine spune că la mal îi de preferat, da și de ajung în larg, știu să înot, deci nu-i bai.

A venit toamna, nu sunt frunze pe jos să te joci cu ele. Strugurii sunt mâncați de grauri, prunele au fost lovite de mană și uite că recolta se subțiază, astfel băgând în noi doze mari de Bear Grylls cu instinctele lui de supraviețuire, sperțnd ca iarna asta să fie oleacă mai docilă cu noi.

Și am zis da! când m-am mutat iarăși de data asta făcând un pas mare și de care sunt mândră.
Și am zis da! când mi-am luat angajamente și încerc să le fac să se adeverească. (E greu când ai timpu limitat.)
Și am zis să las de la mine să fie bine, că până la urmă mâncarea fufletului parcă e mai gustoasă decât cea a trupului. (Și nu, nu sunt religioasă). Good things come to those who wait. Și multe lucruri bune mi s-o întâmplat. Și dacă fac bine, binele se va întoarce. Încep să mă panichez totuși că prea tare ma axez pe…gen legea atracției. Că am un lapsus mai mare ca mine. Am luat-o prea tare cu universul și mă simt câteodată prea ca nea Tsoukalos, dar bine totuși că între timp mi-am găsit ocupații. Și de ceva ani stau pe bară cu subiectul ăsta.

Bine o zis cine o zis: cu cât știi mai multe cu atât ești mai trixt.

Deh, vorbit de toamnă totuși. Și cu ploile, și cu vîjurile, și cu mirosul hainelor împletite acasă e greu să nu fii oleacă trixt, sau după cum poftiți: nostalgici.

Așa că zis iarăși da! venirii toamnei.
Așa că hai să o întâmpinăm și să ne bucurăm de număratul bobocilor pe porțile școlilor!

image

Nu stiu de ce anumite persoane sunt atat de reticente in privinta relatiilor de amicitie…

De ce de fiecare data tu esti persoana care sa sune, sa invite in oras, sa traga de o prietenie, ca asa zisii de fapt ‘prieteni’ nu au timp sa sune. Iar cand te suna ca printr-o minune sa iesiti iar tu chiar nu poti, de ce persoanele alea inceteaza sa sune?

Asta e un mic detaliu ce deja nu ma mai deranjeaza. Ceea ce ma deranjeaza totusi e cand sunt acuzata pe nedrept de diverse chestii fara sa ma intrebe si pe mine de varianta mea de poveste….cu asta intr-un fel m-am obisnuit ca povestile veneau din partea unor persoane ce nu insemnau nimic pt mine, ba mai mult, nu aveam nicio tangenta cu ele…da sa fiu acuzata pe nedrept de un asa zis preten e urat de tot….di ghiciti ce….e si femeie…

Am zis io odata ca o sa renunt la a avea tovarese fumei ca ele is duse rau…da avand in vedere ca persoana respectiva a avut de asemenea un anturaj numai de baieti am zis ca o fi mai dezghetata, nu atat de nerabdatoare sa bage vorbe de cacao altora….

Sper sa se prinda intr-o zi cu soare, nu de alta da tot ea pierde si ar fi pacat…

De ce femeile sunt atat de reticente in a avea pretene fumei ce is de asemenea amice cu barbatii lor? Nu orice femeie din juru lor vrea sa puna gheara pe barbatu lor….
How paranoid can you be?

Asa ca am tras linie si nu mai imi fac pretene fumei…raman cu cele ce le am…:))))

Mda, uite ca amu am decis sa scriu si io cateva randuri, asta asa inainte de OCS.
Nu am murit, inca ma zbat prin mocirla. Deh, e perioada dinaintea licentei si cred ca unii din voi stiu ce inseamnna asta. Vai de curu meu!
Daca ma credeti pana si sambetele tot la scoala sunt cu proiecte in fata. Dar nah, o sa trag tare si o sa mai dau si pe aici din cand in cand, nu numai din gand in gand…

Asta e asa ca un update.

O sa incerc sa`mi fac vreme sa mai bag cate un articol ceva si pe aici…
V`am lasat dragii mei, e sambata seara si unii din noi vor sa socializeze si la o bere, doua, trei….
Dixtractie faina!

Zilele astea am fost racita. La pat! A fost crunt.

En fin. Treaba sta in felul urmator. Dupa ce timp de (vineri…sambata, duminica…deci 3) 3 zile mi`am tusit plamanii si mi`am scos mucii pe unde nici io nu stiu, astazi salutand proprietara (deh, anu asta stau in gazda. a tre sa incerc si treaba asta, nu?), aceasta ma intreaba: “da te simti rau?”. Eu am ramas cu o falca`n cer si una`n pamant, ofcors. Si raspunsu o fost pe masura “aaa…d`oh!”. Adica dupa ce timp de 2 nopti si 3 zile am tusit de o rasunat toata casa, abia azi ma intrebi de imi e rau? Cum pisici albastri cu dungi maronii vine treaba asta?

Cautand raspunsuri o venit unul din partea unei tovarese, A.: “daca nu te intereseaza si zici doar asa din politete asa e”, si am revenit la treaba cu ignoranta si magnificul citat “ignorance is bliss”.

Intr`adevar, la baza acest citat “ignorance is bliss” ( iar ca proverb “lack of knowledge results in happiness”) este foarte adevarat. Si sincer, tare as vrea sa fiu proasta ca sa nu mai fiu atat de trista. Doar stim cu totii: cu cat iti largesti aria cunoasterii, cu atat devii mai singur. Si sa`mi fie cu iertare, am incercat sa fiu proasta, si am urmat si pasii din “m`am hotarat sa devin prost” de martin page, da dejaba. Nimic nu ajuta.
Si dejaba m`am oprit din citit carti acu ani de zile, mintea mea tot scenarii peste scenarii face. Macar de ar fi proaste, da nu`s.
Detest bunul simt, dreptatea si adevarul. Se pare ca numa astea`mi “guverneaza” viata, si nu ma mai pot lecui de ele. Vai ce bine era de aveam in creer numa baeti, baeti cu masini si baeti cu bani, muzici si beuturi…sa fiu o pitzi in toata regula. Cand oare o sa ajung si io sa ma vad botoxata toata si plina de blizblizuri la bratul unui cu pe putin 15 ani mai mare ca mine si cu altu mai tanar ca mine in lesa legat in pat intr`un hotel de pe faleza?

Cand oare o sa pot sa ma bucur de viata cu toate balariile ei si sa nu vad deloc frumusetea adevarata, sa nu vad ca orice defect de pe lumea asta ca fiind o capodopera, sa nu aud cantecele pe care vantul ni le ofera cu atata delicatete acompaniat de frunze, valuri si orice particula mica de praf.

Oare daca eram oarba, surda, muta si proasta eram mai fericita?

Oare daca eram altcineva eram mai fericita? Daca eram una din colegelele de facultate eram mai fericita? Oare daca….

Si raman numai cu un “oare daca”. Urat. Patetic. Trist.

Mila? Nu. Asta chiar deloc. Numai dezgust. Si teama. Culmea: fear and loathing. Teama de ceea ce se poate intampla maine, si dezgustul de maine atunci cand ma gandesc ca fix asa s`a intamplat.

Eu abia acum realizez pana sa fiu pusa`n fata faptului din seara asta, ca pana acuma am stat bine mersi sus in turnu meu de fildes unde nimic nu e gresit, si nimic nu e rau si totul e perfect si drept si nu exista deloc o minciuna, oricat de mica. O lume in care oamenilor le pasa de semenii lor, in care totul e roz si pufos si pe strada vezi numai zambete, si toata lumea te ajuta, si nu exista rusine atunci cand opresti masina si intrebi de directii. Vai ce frumos e in turnu meu.

La un moment dat, in discutia cu A., radical cum is, am trantit treaba ca “abia astept sa mor sa scap de lumea asta”. Evident. Radical. Dar, nu e tot o cale usoara? La fel ca acea cale numita “ingoranta”?

Inainte ii detestam pe sinucigasi pentru actul lor final. Mi se parea, si chiar si amu mi se pare un act de lasitate. Dar sincer, la cate iti vin pe cap, si de mai esti si sensibilos ai dat de coada dracului. Deci intr`un final, ii inteleg si atat. Dar nu m`as incumeta sa practic acest sport. Nu de alta, da la cum is nu as accepta asa ceva, si as considera acest gest ca fiind sub nivelul meu. Vai, ce pretentioasa mi`s :)))).

Continuand discutia i`am spus mandrei ca io fac ceva (indiferent de situatie) si i`am zis ca ea ignora. Ea a zis ca de ce sa`si bata capu. Intr`adevar. E fix ceea ce am zis mai sus. Calea ce mai usoara. Amu imi vine in minte o treaba spusa de un prof: “un inginer se gandeste cum sa faca sa aiba mai putin de lucru”, si asta o numea pragmatism. Io o numesc, indiferent de situatie “lasitate”. Da, nu se aplica la toate, dar intelegeti voi idea. E ca si cand vreau sa castig o droaie de bani da sa stau bine pe curu meu si sa arat cu dejtu =“directori”. Mi se pare atat de dezonorabil. E o lasitatea ca fug de reponsabilitati, sa fug de complicatii. Acuma va intreb, chirurgii cand dau de o complicatie, ce fac? Aleg calea cea mai usoara si spun “operatia reusita, pacientu mort”, sau fac pe dracu`n 4 sa fie si una si alta. De ce sa ne multumim cu “atat”, cand putem avea “atat”+”inca atat”?

Exemple sunt o droaie, situatii sunt cate`n luna si`n stele, aveti si voi creer si il puteti folosi, de alegeti sa nu`l folositi: felicitari, dragii mei!

Si totusi, voi cum preferati? Sa ignorati sau sa luati atitudine? Si aici nu exista raspunsul C “depinde de situatie”, ci numa “da” au “ba”.

M`a apucat nostalgia. Am dat pe facebuci peste o persoana foarte importanta pentru mine. O persoana ce mi`o deschis orizonturile in materie de muzichie acu ceva ani buni. De atunci i`am ramas recunoscatoare. De nu era ea eu nu eram ceea ce sunt acuma.

Acu 8 ani eram no soul. Acu 8 ani era o mare controversa intre terevisti si pokemoni. Acu 8 ani exista forumul bestial. Acu 8 ani dadusem peste o mare de oameni ce vroiau a fi cineva, se zbateau sa se faca remarcati. Si eu eram una din persoanele respective. nu prea le aveam eu cu industrialul in perioada respective, dar stiu numa ca ma atragea fara un motiv aparte. Ea a observat asta si intr`un fel m`a luat sub aripa ei introducandu`ma in acea lume a neconventionalului. Am prins gust, am aprofundat, am invatat si am inteles.

Tin sa mentionez ca atunci eram prinsa in vraja black metalului. Eram la current cu aproape tot ce se intampla in aria respective. Ei bine, dar cand m`am intors spre o alta mancare de peste am incercat sa le imbin. Nu a mers. Ma intorsesem pe meleaguri negre cunoscute. Dar nu`mi pria. Asa ca am incercat o alta abordare. Am incercat sa privesc lucururile dintr`o alta perspectiva. A abordat alte genuri. Am trecut prin abienturi, prin techno si d`alde tech. Mi`o prins bine. Am aflat care imi era pozitia. Am incercat sa caut ceva ce`mi impartasea ideile (de zic ideologie e prea mult si deja o dam in utopii) si am dat peste neofolk si martial.
Ajunsesem sa nu ma mai satur de asa ceva. Cautam mai mult. Ajunsesem sa intru in post rock. Deja intram in alte prajituri si nu ma saturam. Asa ca am revenit pe felia Triarii si ORE. Si am ajuns la un stop mare si rosu in fata mea. Din ‘ideile’ muzicii, am ajuns sa caut mai mult in d`alde viata de zi cu zi. Am avut ocazia sa intru mai adanc intr`o lume de care ma temeam la inceput asa cum se teme orice om de necunoscut. Dar, evident, ca am regretat mai apoi. Neavand ocazii prea multe in ultimii 2 ani am ajuns sa ruginesc la capitolul eu si lumea.

Poate ca faptul ca am regasit`o este un semn ca tre sa ma reapuc de ceea ce doresc si dupa care ard sa aflu mai multe.

Pot sa va zic clar, ca am si eu o limita, asa cum au toti oamenii, diferenta este aceea ca eu nu ma voi opri pana nu o voi atinge sau chiar depasi. O viata avem, nu? De ce sa nu profit de ea? Si stiti ce ma inspaimanta cel mai tare si ma excita in acelasi timp? Faptul ca nu`mi cunosc limitele si ca sunt in stare de orice.

So this is the beginning of my end. Be in your gard because Hell is about to get loose.

Inca nu am vazut in ziar ca`s data disparuta, ceea ce zic io ca`i bine. Amu nush de voi ce ziceti.

Da, am cam neglijat partea asta de net. Deh, facebucile imi ocupa cam o buna bucata de timp, timp ce il alocam de fapt si de drept studiului pentru articole.

Dar azi am zis ca tre sa zic macar ca i`m still alive and kicking!

Evident ca am revenit in camaruta mea cu multa furie datorata neintelegerii. Cum se explica asta? Poi sa`mi spuneti voi cum explicati faptul ca inca exista ipocrizie, minciuna, lipsa de bun simt si bunatate, in mare, lipsa de umanitate din partea corpurilor ce umbla hoinare pe strazi?
Daca reusiti sa raspundeti sa ma faceti si pe mine sa inteleg treaba asta, ca sincer, io nu o pricep si`mi vine sa smulg capetele cadavrelor umblatoare.

Da, trecand peste asta, mai zic ca zilele astea pe langa facebucile alea am stat si am lenevit, de fapt am recuperat somnul, si m`am uitat la filme. Filme ce le`am vazut de n ori dar asta e cand ai o conexiune oferita de o companie de telefonie mobila. Asa ca prin invatatul la ceva materii am tras cu geana pe ‘the hills have eyes’ 1 si 2, ‘house of 1000 corpse’, ‘lotr’ 1 si 2, nu de alta da nu`mi mai citeste dvd`urile porcaria asta de dvd writer, si multe alte filme. In principal m`am axat pe serii si episoade (da, sa nu uitam de star trek – deep space 9).
Si printre gene am observat ca nu prea ma mai atrage nimic. Ieri de exemplu am vazut ‘case 39’ si ‘tangled’. Dude, that`s caca-pupu! Adica ‘tangled’ e film de duminica, sa te uiti cu nepotii/copiii, iar ‘case 39’ l`am urmarit pana la capat pentru ca vroiam sa vad de fapt si de drept cum arata fatuca aia. Nu de alta, dar a fost previzibil din primele 10 minute. Dude, i`m sick of that!

Am asteptari oarte mari de la ‘Zeitgeist 2’. Chiar sunt curioasa ce si cum o sa fie. In rest sincer nu prea am vazut un trailer care sa ma atraga si sa ma faca sa ma uit la un film fara sa`l ghicesc din primele 10 minute.
Desi [Rec] se afla in topul meu de filme must-see, tot a fost previzibil.

Eh, poate intr`o zi cu soare oi gasi si io un film care sa nu`l fi citit dinainte.

Daca stiti voi vr`un film care sa ma dea pe spate la propriu, va rog sa`mi spuneti.