The beginning of my end…

Posted: Februarie 5, 2011 in intamplari din acvariu, me, myself and I, oameni si muzici, personagii

M`a apucat nostalgia. Am dat pe facebuci peste o persoana foarte importanta pentru mine. O persoana ce mi`o deschis orizonturile in materie de muzichie acu ceva ani buni. De atunci i`am ramas recunoscatoare. De nu era ea eu nu eram ceea ce sunt acuma.

Acu 8 ani eram no soul. Acu 8 ani era o mare controversa intre terevisti si pokemoni. Acu 8 ani exista forumul bestial. Acu 8 ani dadusem peste o mare de oameni ce vroiau a fi cineva, se zbateau sa se faca remarcati. Si eu eram una din persoanele respective. nu prea le aveam eu cu industrialul in perioada respective, dar stiu numa ca ma atragea fara un motiv aparte. Ea a observat asta si intr`un fel m`a luat sub aripa ei introducandu`ma in acea lume a neconventionalului. Am prins gust, am aprofundat, am invatat si am inteles.

Tin sa mentionez ca atunci eram prinsa in vraja black metalului. Eram la current cu aproape tot ce se intampla in aria respective. Ei bine, dar cand m`am intors spre o alta mancare de peste am incercat sa le imbin. Nu a mers. Ma intorsesem pe meleaguri negre cunoscute. Dar nu`mi pria. Asa ca am incercat o alta abordare. Am incercat sa privesc lucururile dintr`o alta perspectiva. A abordat alte genuri. Am trecut prin abienturi, prin techno si d`alde tech. Mi`o prins bine. Am aflat care imi era pozitia. Am incercat sa caut ceva ce`mi impartasea ideile (de zic ideologie e prea mult si deja o dam in utopii) si am dat peste neofolk si martial.
Ajunsesem sa nu ma mai satur de asa ceva. Cautam mai mult. Ajunsesem sa intru in post rock. Deja intram in alte prajituri si nu ma saturam. Asa ca am revenit pe felia Triarii si ORE. Si am ajuns la un stop mare si rosu in fata mea. Din ‘ideile’ muzicii, am ajuns sa caut mai mult in d`alde viata de zi cu zi. Am avut ocazia sa intru mai adanc intr`o lume de care ma temeam la inceput asa cum se teme orice om de necunoscut. Dar, evident, ca am regretat mai apoi. Neavand ocazii prea multe in ultimii 2 ani am ajuns sa ruginesc la capitolul eu si lumea.

Poate ca faptul ca am regasit`o este un semn ca tre sa ma reapuc de ceea ce doresc si dupa care ard sa aflu mai multe.

Pot sa va zic clar, ca am si eu o limita, asa cum au toti oamenii, diferenta este aceea ca eu nu ma voi opri pana nu o voi atinge sau chiar depasi. O viata avem, nu? De ce sa nu profit de ea? Si stiti ce ma inspaimanta cel mai tare si ma excita in acelasi timp? Faptul ca nu`mi cunosc limitele si ca sunt in stare de orice.

So this is the beginning of my end. Be in your gard because Hell is about to get loose.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s