Dor de duca…

Posted: August 5, 2010 in intamplari din acvariu, me, myself and I, obiceiuri

Am primit acu ceva vreme o leapsa de la sere in care sa mentionez de ce/cine imi este dor.

Am stat ceva pe ganduri sa vad de ce anume imi este dor si am constatat ca sunt o mie si una de chichite de care imi este dor.

Imi este dor de vacantele de vara petrecute la granita cu Ucraina, in nordul Botosaniului, la bunici la tara. am dus o copilarie faina pe acolo. Mai tarziu am realizat ca desi ma plictiseam in majoritatea zilelor, aveam libertatea de a face tot ce vreau eu. Imi este dor sa stau pe aceeasi banca cu o vafa in mana si sa ma uit la soarele ce se scufunda usor in Siret, facand ca luminile satucului de peste granita sa licareasca. Imi este dor de zilele in care ma ascundeam de bunica in capitele de fan din curte, dat fiin ca ea vroia sa ma mustre ca lasasem poarta de la gaini deschisa si`i navalisera gainile pestre florile abia rasadite. Imi este dor de zilele ce le petreceam in marul din curte ‘spionand’ toata familia care ma cauta innebunita prin curte, numai in mar nu se uitau.

Imi este dor de viata ce am dus`o la malul marii. Cu verile agitate si iernile mai mult decat linistitoare. Imi este dor de chinul de a ma duce pana la paine (vr`o 200 m) pe timp de vara, cand toata lumea se ducea la plaja si io trebuia sa fac cumparaturi, si in conditiile in care trebuia sa dau coate lumii ca sa ajung mai repede la magazin. Imi este dor de orele petrecute dupa timpul scolii, cand mergeam pe dig si stateam pur si simplu si ma uitam la valurile agitate ale marii. In jur nefiind tipenie de om, doar de caine.

Imi este dor de verile in care, adolescenta rebela fiind, fugeam de`acasa pe timp de vara si ma duceam in Vama Veche cu pretenii. Acolo am cele mai frumoase amintiri, am legat prietenii, am luat una din cele mai importante decizii de pe atunci (aceea de a nu mai bea alcool). Imi este dor de acele dimineti friguroase cand abia iesita din cort dau cu ochii de un rasarit mai mult decat frumos. Imi este dor de concertele ce se tineau acolo si de atmosfera ce se crea, de discutiile filosofice ce le aveam la un pahar de bere cu strainii din alte judete si alte tari.

Imi este dor de vremurile cand plecam singura pe la munte, pe la concerte. Imi este dor de amabilitatea acelor persoane ce ma ajutau sa gasesc drumul cel mai scurt spre destinatia temporara.

Imi este dor de sentimentul puternic ce`l aveam cand era el langa mine si nu`mi mai trebuia nimic. Cand puteam sa fiu eu si nu aveam de ce sa ma jenez, cand nu`mi pasa de nimic din jur cand ma tinea de mana, cand totul era roz si pufos in jur atunci cand il vedeam.

Imi este dor de trecut. Dar o sa`mi fie dor si de prezent.

Desi as dori sa pot uita tot ce s`a petrecut in urma doar pentru a putea pasi inainte, nu pot. Toate greselile, necazurile, bucuriile, extazurile din trecut fac parte din mine. Sa renunt la o parte din mine pare a fi mai greu decat mi`am inchipuit.

Daca as avea posibilitatea sa`mi retraiesc viata, nu as accepta. Oricat de bine m`as simti retraind clipele frumoase, nu cred ca as mai suporta sa retraiesc clipe de chin, groaza si durere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s