Si iara e vremea de scoala…

Posted: Februarie 17, 2010 in educatie, intamplari din acvariu, me, myself and I, personagii

Ca deh, dat fiindu`mi programul doar doo din patru zile studentesti le am de dimineata, restu is cu program de master.

Un nou semestru, alte materii, alti profi.

Vreau sa va povestesc despre un profesor nou care`mi aminteste de vechile poze cu Mos Craciun, numa ca respective ce`mi preda nu are plete. Da in rest e leit cu pozele alea. Din pacate nici netu nu ma poate ajuta ca nu gasisi poza.

Ce preda Mos Craciun? Bazele managementului. O materie destul de greu de inghitit de mine, dar care acest prof o face sa nu`mi mai para atat de sluta.

Ora dansului o inceput prin a scrie pe foaie doo cifre. Prima ar fi raspunsul la intrebarea “care credeti ca ar trebui sa fie necesarul de venituri pentru un trai decent (parinti cu doi copchii) in 2016?”, iar a doa intrebare o fo “care credeti ca va fi pretul unui apartament de 4 camere in 2016?”. Io la prima am bagat 150.000 ron, restu colegilor s`au oprit la 12.000 ron, si majoritatea o zis 4-5.000 ron. Io am fost cel mai aproape de raspun, intrecand valoare estimative de statisticile zise de prof. Suma ii de 72.000 ron. La a doa intrebare am raspuns cu totii gresit, nebanuind ca preturile apartamentelor vor scadea, astfel un ap. de 4 camere ajungand la suma de 12.500 euro.

Eniuei, tare mi`o placut de prof ca are o mentalitate dezghetata, desi e inaintat in varsta, si pur si simplu ca`mi aminteste de ce idealuri aveam io inainte sa ma las batuta.

Si ca sa fie complet mai am o profa care stiu ca e foarte de treaba, dat fiind ca am facut cu ea anu trecut practica. Anul asta fac cu ea managementul proiectelor de constructii. Dar fiind ca e foarte draguta profa si atat de sub decibelii nostri, a vrut sa isi arate ceva colti in preajma noastra, dar nici asa nu o reusit sa ne aduca pe brazda. De ce mi`o placut? Pentru ca ne`a pus sa ne alegem noi un proiect. O tema de proiect. Ca in final sa vedem ca niciunu din noi nu stia ce anume presupune un proiect (noi gandindu`ne numai la proiectele tehnice, ca doar cu alea ne pupasem pana atunci). Plus de asta ca de anu trecut de la practica tare mi`o mai placut ca pur si simplu desi io o ignoram si nu ii dadeam atentie mai de niciun fel, ea m`a respectat si m`a ajutat foarte mult. Ca sa nu mai zic ca pe urma se ocupa de mine mai mult decat de ceilalti coleji.

Trecand peste, ora ei se leaga foarte mult cu postu de acu doo zile, treaba cu eco. Cum de se leaga? Pentru ca io venisem la inceput cu o tema draguta, simplista, si totusi atat de necesara: un parc cu locuri amenajate pentru copchii, piste de biciclisti, fantani, spatii verzi foarte multe, s.m.a.d. Practic atunci am zis mai tot ce aveam in minte, si la final am zis: “mai nou, e ceva eco”. Si cuvantul eco o zburat prin clasa si nu o murit si o fo preluat mai departe. Drept pentru care nu am adoptat idea de parc.

Dar nu am avut numai parcu ca idee, ci si acel spatiu de lucru pentru arhitecti, injineri din Germania. Imobilul acela din sticla in mijlocul padurii. Ideea proiectului era sa se creeze un spatiu recreativ pentru mintile destul de obosite ale tehnicienilor. Dar cum nici acest proiect nu s`o izbit de pereti, am abandonat aceasta idee si o fo preluat de altcineva.

Pana la urma io am ramas cu hipodromul langa lac. Scopul fiind acela de relaxare, comuniune intre animal si om, si educatie. Am ramas io surprinsa in cele cateva ore de echitatie la cat de mult tre sa invat despre mine si calul ce mi`l aleg, si la altele. O idee buna? Nush, parca mai multi mi suradeau celelalte idei. Asta e. Am fost tuta, asa ca tuta os a raman pana la urma.

De ce am ales sa scriu despre astea doo ore, implicit profesori? Pentru ca mereu mi`au placut oamenii draguti si oamenii deschisi la minte, cu o alta abordare a studentului, cu un alt mod de comunicare. Ce`i drept asa ar fi trebuit sa fie nu “e curs, va predau teorie, voi o invatati si gata”, ”e seminar, va scriu problem pe table. Vi le zic, nu le`ati inteles cautati in carti”. Nat gud.

Ce sustin? Poi sustin profesorii care nu se lasa condusi de bunurile material din viata asta (stiu, sun ca o hipioata…dar deh, cam asta sunt), si nu se lasa calcati in picioare de cei ce vor sa`i conduca, plus de asta recunosc altii ca ei.

Anunțuri
Comentarii
  1. KillerPixie spune:

    Multi profi de nimic, dar si mai multi elevi/studenti care nu stiu sa aprecieze

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s