Amintiri…

Posted: Februarie 17, 2010 in intamplari din acvariu, me, myself and I, obiceiuri

Acum mi`am amintit ca acu ceva vreme buna mi s`o stricat desku si o tre sa salvez tot ce era pe acolo. Si acuma ca am dat peste cedeurile vechi am vrut sa ma uit pe la poze. Dar am realizat cu gust amar ca imi stersesem toate pozele in care apaream si io. Fapt ce a fost determinat de ceva ape tulburi de atunci, ape ce amu s`o linistit fapt pentru care regret ca am apasat atunci pe botonu ‘delete’.

Dar pe langa acele poze cu panze de paianjen pe ele, am mai dat si peste niste scrieri vechi antice si de demult, ce le scriam cand eram in diverse transe.

Si am dat peste un mic scenariu ce mi se pare acuma asa de dulce si mumos si pufos si roz bonbon:

Sunt obosita si trag masina in sfarsit in parcarea pensiunii. Tu te trezesti din somn si te uiti la mine. Ma intorc si zambesc usor.

Iesim din masina si dupa toate formalitatile de la receptie luam bagajele din masina si intram in cabana rezervata. Ma surprinde faptul ca e fix cum imi inchipuisem. Camera are un pat ce in lateral stanga e un geam cu vedere la munti; e un teve in fata patului si langa el este un minibar, iar langa acesta un dulap. Pe laturile patului sunt noptiere, iar acoperisul doar in patea patului e inclinat. Si zambind fericita ma intreb ‘De cate ori o sa ma lovesc cu capul de tavanul inclinat?’.

Ne instalam si io ma pun in pat sa ma odihnesc. Tu te asezi langa mine si incepi sa ma mangai pe cap. Iti fac loc langa mine si tu te intinzi si ma tii in brate in timp de io adorm linistita.

Ma trezesc si nu mai esti langa mine. E deja totul prins in noapte. Ma uit in jur buimacita dupa tine si incep sa ma sperii. Ies afara si te vad in mijlocul ninsorii asteptand parca ceva. Te strig si te intorci. Imi zambesti si vin langa tine; iar tu ma acoperi cu geaca. Stam si ne uitam la fulgii de nea cum coboara incetul cu incetul miscandu`se lin dintr`o pate in alta parca leganandu`se.

Dupa ore de stat in ninsoare prinsi de lumea de vis, ne trezeste la viata un stranut. Imi e rece. Intram la caldura, iar tu iar dispari. Revii peste ceva minute bune cu mancare. Dupa ce sunt hranita ca un bebelus, iar revin la obiceiul meu de seara: o cana de ceai in mana si privind profund la peisajul de afara pe geamul aproape aburit total.

Vii usor langa mine si ma strangi in brate. Incepi sa ma saruti usor pe gat…

[…]

Parca traiesc un vis…

Acum mi se pare doar trist…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s