„Daca….nu o sa mai…”

Posted: Noiembrie 4, 2009 in educatie

Citeam un articol despre cum sunt educati copiii din ziua de azi.

Parinte: “Nu-ţi faci temele, nu mai primeşti bani de buzunar!”

„Dacă nu înveţi, o să ai şef! Vrei să ai şef?”

„Dacă nu înveţi, o să ajungi să lustruieşti parbrize”

discutie

Nici nu stiu ce sa spun. Am ramas un pic uimita cum se plangea un parintea ca: “Am avut copilul la grădiniţă step by step, unde sunt încurajaţi să-şi exprime liber opiniile, apoi a mers la şcoala normală, unde trebuia să stea în banca lui. Dacă spunea ceva, era considerat impertinent.”

Sunt total de acord cu acest parinte, dat fiind ca stiu cum am fost eu tratata la gradinita si generala (da, mai tin minte). La ‘gradi’ mi se spunea sa tac daca raspundeam la intrebarile educatoarei. Nu eram tocilara, ci am avut parte de profesori in familie, si chiar mi`a placut sa aflu cat mai multe despre orice. La generala la fel. Si uite cum astfel de cuvinte mi`au suprimat setea de cunoastere, si acuma am ajuns sa nu mai fiu la fel de dornica cum eram odata.

Cine e de vina oare? Parintii? Profesorii? Dar asta nu e chiar asa de important. Important e ceea ce putem face sa remediem situatia. Dar oare se poate face ceva?

Tin minte ca o alta forma de a ma pune pe invatat, dupa cum considerau ai mei, era sa ma compare cu alti colegi. Si acest lucru are si dezavantaje si avantaje. Depinde de copil. Se poate ca acel copil sa se poata afirma, sau se poate ca acel copil sa se inchida si mai mult in sine. “Prin comparatie pot sa`mi fac copilul mai competitiv.” De multe ori am auzit cuvintele astea la destui parinti. Dar nu sunt sigura de acest lucru. Incercand sa faca copiii mai competitivi, mai potriviti pentru jungl in care traim, oare acei copii se vor mai putea juca sotron? Oare acei copii vor mai vedea frumusetea din lucruri simple? Oare nu vor avea ceva “pitici” pe creer?

Cine stie?

Tot ce stiu e ca un copil este ca modelino in mainile tale, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa`si dezvolte o personalitate, asta nu inseamna ca parintii isi pot lasa amprenta adanc in copiii lor.

-De ce ai ales Medicina?

-Pentru ca tata e doctor si am zis sa continui traditia in familie.

De ce? Daca mie nu imi place medicina de ce sa fac ceva ce parintii imi spun sa fac? Poate mie imi place actoria. Cazuri de genul asta am intalnit foarte des. Mai rau e ca atunci cand acei “copii” termina facultatea “impusa” de parinti, nu stiu ce sa faca cu dimploma primita, nu isi gasesc locuri de munca, sau mai rau, realizeaza – intr`un final – ca facultatea ce au terminat`o nu era de ei. Si la o varsat de 24-25 ani e destul de greu sa te apuci de o alta facultate. Cei ce fac facultati la varste inaintate zic ca nu au ce face. Totul se face la vremea potrivita, ca doar nu te nasti, mori si apoi faci copchii. Nu zic ca io sunt adepta a unor randuieli, dar cand e vorba de educatie sustin ca (,) capacitatea de memorare la cei ce fac o facultate pe la varsta de 40-50 ani este mai redusa decat la o varsta de 20 ani.

Cine stie ce o sa ne rezerve ziua de maine pentru educatia copchiilor nostri.

Anunțuri
Comentarii
  1. cristina spune:

    Eu am o solutie. Desfiintat Ministerul Educatiei si redata inapoi parintilor responsabilitatea de a oferi educatia necesara copiilor lor, ori cu ajutorul parintilor insisi, ori cu participarea parintilor in gasirea unor profesori adecvati.

  2. nicoleta spune:

    Cred ca mai bine cu participarea parintilor in gasirea unor profi adecvati, desi si aici exista un mic procent ocupat de parinti ce nu se pricep la alegerea unor profesori buni (ca deh, cu totii stim cum sunt unii profesori). Nu de alta, dar parintii nu sunt calificati sa poata sa ‘predea’ copiilor lor; ca sa nu mai mentionez ca exista si parinti care nici macar rolul de parinte nu si`l merita.
    Pe langa asta, era o stire cum ca se vor examina psihologic toti profesorii. Cand? Anul scolar a inceput.

  3. cristina spune:

    Cine a spus ca parintii nu sint calificati sa predea copiilor lor? Statul, care vrea sa mentina puterea. A inceput de la comunisti, care au vrut sa fie siguri ca pot manipula mintile copiilor pentru ca mai tirziu sa poata manipula societatea.

    Da, sint de acord ca parintii nu sint educati sa inteleaga ca este responsabilitatea lor sa-si educe copiii, dar de aici trebuie inceput. Asta este primul pas. Trebuie bagat in capul parintilor ca ei sint responsabili cu educatia copiilor lor si ei trebuie sa se intereseze care este cel mai bun profesor pentru copilul lor, daca ei nu sint in stare sa predea toate materiile.

    Doar pentru ca sint citeva uscaturi, asta nu inseamna ca nu trebuie ca ceilalti parinti sa poata sa-si educe copiii.

  4. JeAnne Dark spune:

    ia uite bre, te mutasi in casa noua si pe mine nu ma anuntasi sa vin in vizita.
    hai noroc si spor.
    ai un loc in blogroll-ul meu. 😛

  5. Doru spune:

    Educatia incepe din interiorul familiei. Unii o au, altii mai putin, iar cei care nu o au o sa aiba probleme(acomodare mai grea, lipsa de interes, etc … in cele mai multe cazuri).
    Aici trebuie sa intervina profesorul, sa le prezinte alternativa, un nou mod de gandire si de a privii lucrurile, sa-i trezeasca interesul pentru carte, normal pentru a-i prinde bine pe mai incolo.

    Probleme sunt si de o parte si de alta … sistemul care-i bolnav, lipsa de motivare a profesorilor, parintii care nu sunt interesati de soarta pruncilor lor de la scoala, etc.

    Solutii, dracu stie … fonduri mai multe, salarii decente, examinari ale profesorilor, o programa mai bine pusa la punct, practica pe perioada scolii, prunci care sa fie interesati si de scoala, etc etc 😛

    • cristina spune:

      Deci in loc sa invatam parintii ca este de datoria lor sa-si educe copiii, mai bine ii dam la altii sa-i invete, fara ca parintii sa-si poata spune parerea despre ce invata.

      De exemplu in Detroit, statul cheltuie $11,000 pe cap de copil, si are rata de neabsolvire a liceului cea mai mare. Deci nu bani multi inseamna educatie buna, nu?

      Daca nu ne lasam de ideile comuniste, niciodata nu o sa avem o tara libera.

      • Doru spune:

        Cristina, tu acuma de care tara vorbesti … USA (presimt ca acuma esti acolo) sau Romania ?

        Am zis si eu mai sus ( „Educatia incepe din interiorul familiei” … *O PROBLEMA* „parintii care nu sunt interesati de soarta pruncilor lor de la scoala”).
        Ah si banii aici sa stii ca sunt o problema si pot sa rezolve o parte din probleme … atunci cand un profesor incepator nu o sa mai fie platit cu 230 $ pe luna, atunci poate o sa intre in sistem si persoane mai competente iar calitatea educatiei o sa creasca … si o sa fie si mai multi bani pentru dotari.
        Multi ar vrea 11.000 $ pe cap de copil, te asigur.

        Ce de aici sunt idei comuniste ? Pe stomacul gol nimic nu prea merge 😉

  6. cristina spune:

    Doru, acuma de la care premiza pleci? Ca parintele e mai bun ca profesorul? Sau ca este de datoria profesorilor sa educe, nu a parintilor?

    Ideile comuniste sint acelea care fac omul sa gindeasca ca statul e rezolvarea la toate, sau cel putin la rezolvarea multora din ele. Educatia e una din ele.

    • Doru spune:

      Nu stiu, poate ma pierd uneori in idei … chestia ii ca parintele trebuie sa-si educe copilul acasa, sa se ocupe de educarea lui „in a moral way”, sa-i dea acei „7 ani de acasa”, iar niste profesori competenti sa se ocupe de educatia lui culturala, „cresterea” lui in colectiv, etc etc. Fiecare parte are rolul ei bine stabilit. Cand balanta nu-i echilibrata mi se pare normal sa apara dezechilibre in educatia copilului.

      Traim intr-o democratie (vorba vine), intr-un stat unde esti condus de niste „Alesi”, rezolvarea problemelor, planificarea unor strategii de durata / dezvoltare si care sa le si puna in aplicare ii de datoria lor (deci da, aici statul ar trebui sa le rezolve), educatia, spiritul civic, moralitatea, etc etc este de datoria noastra, a parintilor, a bunicilor, a profesorilor.

      …. ideal vorbind 🙂

      • cristina spune:

        Unde scrie ca trebuie ca niste profesori competenti sa se ocupe de educatia lui culturala, “cresterea” lui in colectiv, etc etc. Cine a stabilit „rolurile”? Cine stabileste cind balanta e echilibrata si cind nu? Ce se numeste „dezechilibrare in educatia copilului”?

        EXACT aici e problema Romaniei: credem ca statul are datoria sa rezolve problemele private ale cetatenilor. Ce se intimpla cind „moralitatea” statului nu corespunde cu „moralitatea” parintilor? Ce se intimpla cind „educatia” data de stat nu corespunde standardelor parintilor?

  7. nicoleta spune:

    niciodata moralitatea statului nu corespunde cu cea a parintilor. pentru ca hai sa fim seriosi, cand se schimba presedintele se schimba totul.
    si de cand pana cand parintii tre sa isi educe copchii? io sunt de acord cu doru la faza asta. daca ar fi sa stea mama acasa sa`si educe odraslele atunci cine aduce banu in casa? tata? si ala, saracu, sa lucreze 8 ore, daca nu chiar 12, pe un salariu de mizere? e romania. dar in cazul in care nu exista un tata? atunci cum se mai intretine o ‘familie’?asta in cazul fericit in care este numai un copil.
    io mereu am spus ca politichia romana nu e = cu cea de oriunde din alta parte. deci trebile din romania sunt cazuri speciale, cazuri in care o idee venita de afara cu greu izbuteste sa fie luata in considerare, d`apoi pusa in aplicare.
    om fi noi in europa, dar asta nu rezolva sutele de probleme ce le are tara asta.

  8. cristina spune:

    Daca nu corespunde moralitatea statului cu cea a parintilor, de ce trebuie statul sa-si impuna moralitatea lui? Asa spune Doru, ca datoria statului este sa promoveze moralitatea.

    Stii de cind parintii trebuie sa-si educe copiii? De cind copiii se nasc parintilor lor si nu unei institutii. Deci…de cind e lumea.

    Vai, ce tupeu pe mine sa zic ca mama trebuie sa stea acasa cu copiii si tatal sa aduca banii? Unde s-a mai vazut asa ceva? Doar copiii nu au nevoie de parinti, doar de cineva sa le ofere masa si casa, restul e treaba statului, nu?

    De aceea merg treburile rau in Romania, ca se imprumuta doar lucrurile rele din alte tari, nu si cele bune. Iar guvernul nu poate sa rezolve sutele de probleme ce le are tara asta.

  9. nicoleta spune:

    nu e vorba ca vezi duamne copchilul nu are nevoie decat de mancare si acoperis, dar si chestiile astea trebuie. doar fericirea e intretinuta de bani, nu reprezinta banii. poi si unde nu ne intelegem? si noi am spus ca unui copchil ii tre educatie, de cand se naste evident. aia 7 ani de acasa. si doru nu a zis ca statul ‘promoveaza moralitatea’. ca de ar fi asa, am ajunge sa iesim soareci pe banda rulanta.
    pana la urma unde nu ne potrivim undele? la educatia morala sau educatia culturala?
    io cu doru asta spuneam: educatia morala ti`o ofera parintii, atunci cand exista si sunt capabili, iar educatia culturala o ofera profesorii, ca doar ei sunt specializati pe anumite domenii. si sunt anumite cazuri in care nici parintii nu`i pot oferi educatia morala de care e nevoie unui copchil.
    de aci si termenul de „scoala vietii”.
    deci nu vad unde e problema.

  10. cristina spune:

    problema e ca nu inteleg de unde isi ia statul autoritatea sa ofere acesta „educatie culturala”?? Cine ii da dreptul statului sa spuna parintilor ce educatie au nevoie copiii lor?

    • Doru spune:

      Hai ca deja ii culmea.

      Da tu pana la urma ce sustii? (nimica nu-ti convine). Care ii punctul tau de vedere pana la urma? Despre ce vorbim aici?

      Tu vad ca te legi de cateva cuvinte cand reply-urile mele erau a dracului de lungi. FIECARE PARTE are rolul ei in educatia copilului. Atunci la ce naiba mai avel gradinite, scoli, licee, univeristati … centre de perfectionare … ETC ETC ETC. Sa le faca parintii pe toate, sau sa ne intoarcem la sapa si pamant .. parintii cu treaba lor in educatia copilului, institutiile de invatamant cu ale lor.

      „problema e ca nu inteleg de unde isi ia statul autoritatea sa ofere acesta “educatie culturala”?? Cine ii da dreptul statului sa spuna parintilor ce educatie au nevoie copiii lor?”
      1. STATUL ESTE AUTORITATEA – in orice tara democratica
      2. Din LICEU AI OPORTUNITATEA SA ALEGI, SA ALEAGA COPILUL CE PROFIL DORESTE (nu este o singura chestie impusa, fiecare are dreptul sa ALEAGA)
      3. NU-TI CONVINE SISTEMUL DE INVATAMANT DE STAT, SUNT SCOLI PRIVATE
      4. NU VREI SA-L DAI LA SCOALA, TINE-L ACASA, TRIMITE-L LA SAPA ii optiunea parintelui aici, dar ma intreb oare copilul doreste asta?
      5. Vrei sa-l inveti acasa, sa-l educi cum crezi tu ca-i mai bine … este problema parintelui si a copilului, nimeni nu te baga in puscarie pt asa ceva.

      Daca nici aici n-am fost destul de clar, o las balta. Dar inainte, zi-mi si mie de cat timp esti plecata din tara ?

      • cristina spune:

        Intrebarea era – de unde isi ia statul autoritatea? Cu ce drept?
        Decid ei ce vor si cum vor, sau bazat pe ceva?

        Chestia cu scolile private e haioasa. Si scolile private sint controlate de stat.

        Cit despre scoala acasa:
        – nu inseamna neaparat ca-l trimiti la sapa si nu invata nimic
        – ba da, statul te baga in puscarie daca-l tii acasa. In Romania este ilegala scoala acasa. Adica nu sint recunoscute cursurile facute.

        PS. Ce conteaza de citi ani?

  11. nicoleta spune:

    poi ori e ilegal ori nu e recunoscuta scoala acasa?

    si conteaza de cati ani sunteti plecata. odata plecata dintr`o tara, chiar de se tine legatura cu cei ce sunt in romania, tot nu sunteti la curent, si nu simtiti pe propria piele ce si cum e aici.
    e usor sa critici, e mai greu sa faci ceva.

    si ca o ultima chestie mai spun inca odata: invatamantul/politica/totul din romania nu este la fel cu ce e afara. nici macar cu ce e la bulgari.

    i rest my case, daca e sa vorbim de alte tari.

  12. cristina spune:

    Ce as putea face? Incerc sa spun la altii ce am invat si eu: statul nu poate si nu trebuie sa rezolve toate problemele oamenilor. Oamenii trebuie sa stie ce este aceea responsabilitate.

    Dar este greu sa schimbi mentalitatile comuniste. Dupa atitia ani…..

  13. KillerPixie spune:

    Detest abordarea gen „da’ x-ulescu cum poate??”. Cand eram mica, eram comparata cu o anumita Oana, care era mai buna la scoala. Comparatia asta nu m-a facut decat sa vreau le dau in cap mamei si bunicii, pentru ca eu o detestam pe fiinta aia care nu stia decat scoala (si eu de mica mi-am dat seama ca lumea nu incepe si nu se termina cu notele din catalog).
    Ca sa continui, nu mi se pare o mentalitate comunista, statul nu are atata autoritate reala.
    Daca doi oameni au o varsta si un copil, nu inseamna ca-s destul de destepti/descurcareti/rabdatori ca sa poata educa un copil. Doar ati vazut cu totii idioti care au trait bine-merci cu ambii parinti si indiferent de situatia materiala, tot idioti au ajuns. De acasa trebuie sa ti se bage in cap bunul-simt (nu furi, nu dai in cap, nu-ti inseli gagica, etc), dar pe plan social, parintii nu-s in stare sa dea lectii(doar chestiun generale, pentru ca in rest, pe vremea lor lumea era altfel si au stat cu alti oameni decat cei cu care sta copchilu’). „you can’t teach a child social skills” – astea le invata singur. Unde? In primul rand in scoala. Acolo colegii si profesorii nu sunt cei pe care ii alegi tu si in primul rand inveti sa te descurci printre oameni straini/care nu te agreeaza/cu doua fete/*v-ati prins voi*.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s