Nu stiu de ce anumite persoane sunt atat de reticente in privinta relatiilor de amicitie…

De ce de fiecare data tu esti persoana care sa sune, sa invite in oras, sa traga de o prietenie, ca asa zisii de fapt ‘prieteni’ nu au timp sa sune. Iar cand te suna ca printr-o minune sa iesiti iar tu chiar nu poti, de ce persoanele alea inceteaza sa sune?

Asta e un mic detaliu ce deja nu ma mai deranjeaza. Ceea ce ma deranjeaza totusi e cand sunt acuzata pe nedrept de diverse chestii fara sa ma intrebe si pe mine de varianta mea de poveste….cu asta intr-un fel m-am obisnuit ca povestile veneau din partea unor persoane ce nu insemnau nimic pt mine, ba mai mult, nu aveam nicio tangenta cu ele…da sa fiu acuzata pe nedrept de un asa zis preten e urat de tot….di ghiciti ce….e si femeie…

Am zis io odata ca o sa renunt la a avea tovarese fumei ca ele is duse rau…da avand in vedere ca persoana respectiva a avut de asemenea un anturaj numai de baieti am zis ca o fi mai dezghetata, nu atat de nerabdatoare sa bage vorbe de cacao altora….

Sper sa se prinda intr-o zi cu soare, nu de alta da tot ea pierde si ar fi pacat…

De ce femeile sunt atat de reticente in a avea pretene fumei ce is de asemenea amice cu barbatii lor? Nu orice femeie din juru lor vrea sa puna gheara pe barbatu lor….
How paranoid can you be?

Asa ca am tras linie si nu mai imi fac pretene fumei…raman cu cele ce le am…:))))

Azi dimineata venind cu un microb la munca asezata io bine pe scaun vad ca se urca o fatuca…de la liceu poate?…imbracata a la morandi cu o tenta de ceva hipster in ea. Ei bine asta deja nu mi`o atras atentia…prea mult. Da cand sa ma uit sa vad macar de are o fata draguta m`am speriat la propriu: o tona de fard de arata mai ceva ca mine`n tinerete cand incercam sa par si io mai moarta decat un cadavru si cu un machiaj ce se vroia a fi demn de cat`walk. Ei bine am zis ca nah…asa s`o ajuns tineretu din ziua de azi. Nu`i bai…incepe ea sa`si manance din biscuitii alocati micului dejun cu un zgomot si`o fosneala de ambalaj de nu se mai auzea muzica din castile tanarului din spatele meu date la maxim. Mi`o placut maximd e fatuca asta cand o inceput cu mana sa bata ritmul pe muzica de curva si de homosexuali in devenire aka
Muzica aia ce o asculti la radio in microbuz cand nu`ti mai gasesti mp3`playeru si este nevoit sa asculti ce baga soferu. Muzica aia ce o asculta astia prin cluburi pe care dau fatucile din cur si tzatze si baietii se misca de pe un picior pe altu cu mainile cine stie pe unde pe corpul fetii si fac niste dansuri de zici ca face genoflexiuni. Btw, cocoasa is a must si neaparat, da neaparat! sa se uite numa in jos, sau mai mult…la curu fetii…

Asta asa ca un plus la ce moda am vazut ca se poarta pe la baietii de cartier! Gie!
Vesnicii pantaloni lasati. Da nu asa fratie! Lasati de sa se vada chilotul cusut de mama ca l`o rupt in cur cand se aseza pe`o banca ce avea aschii. Evident ca baietii aia, maxim maximorum 16 ani, vroiau sa para si ei cul si trendy, da si`o dat singuri cu bata`n balta.

Mai nou am observat o tendinta la tineret care depaseste pragul de aparenta de smecher sau de fata care se vrea dorita de toti putalaii…si se ajunge la nivelul ala de “spart banii parintilor pe o noapte intr`un club” – aici ma refer strict la patura de mijloc sau cea de jos (ast ain cazul in care patura de mijloc mai exista in romania). Poi ba putzalaule, ba fufo…parintii vostrii muncesc de se spetecesc ca sa iti dea tie bani sa ai si tu acolo de`un pachet sau de`o tzoala si tu`i spargi intr`o noapte la un club de fite cu o apa plata de 0.33l la 10 lei? Doar ca sa arati ca esti la acelasi nivel cu aia care chiar nu au ce face cu banii lor? Poi aia daca o sa ajunga sa faca cine stie ce tampenii o sa te iei si tu dupa ei, numa ca sa zici ca ala ti`i prieten? Ca sa`ti plimbe tie curu cu BMW`ul luat de tac`su si sa apari si tu cu o fusta, mai bine zis o banda ce`ti acopera nici juma fofoloanca in fata unui club? Si pe urma ne mai miram de ce is violuri, de ce fatucile pe la 16 ani ajung sa fie gravide…

Stiu si io ce inseamna sa incerci sa te integrezi intr`un grup. Da nici chiar in halul asta…sa ajungi sa te duci la scoala mai mult dezbracat decat imbracat, si sa nu ai o tona de machiaj pe fata ca altfel “nu esti cul”. Poi copchii astia la 30j d`ani o sa se planga de dureri de spate, de reumatism si mai ales fatucile astea o sa fie nevoite! sa se macheze…nu de alta da la ce slute o sa ajunga…nush daca o sa se mai uite careva la ele cand is nemachiate.

Io tin minte ca pentru noi o dixtractie era cu o bere sau cola la 2l in parc, cu o chitara si o leapsa ca umplutura. O noapte in club la noi echivala cu adunarea la un tovaras acasa ca nu aveam bani de club sau discoteci. Luam noi mancaruri si beutura si incingeam ba un film ba un dans haotic prin camera si ne trezeam care mai de care pe podea cu singuranta in noi ca nu tre, ca fete, sa nu punem intrebari de jenu “oare ce`am facut azi noapte? oare tre sa iau pastila de a doua zi?”.

Critic, adevarat. Dar vreau sa luati in considerare ca si critica asta agresiva poate fi luat in considerare ca fiind o critica contructiva. Sincer mi`i mila de generatia din ziua de azi…dar pe langa asta adaug si o doza de teama si dezgust. Teama de tupeul lor nesimtit si dezgust de gusturile lor in materie de aparenta si personalitate.

Si nu. Nu sunt ipocrita, pentru ca nu am facut trebi de jenu asta…asta asa ca disclaimer pentru cei ce se vor a fi trolli.

Vroiam sa abordez amu un subiect destul de controversat si atat de rasuflat cum ar fi fumatul. De ce? Pentru ca revelatiile cand vin, vin numa in locuri ‘propice’ si nu vin singure.

Revenind la treaba cu fumatul.

Vreau sa tragem un fum in piept si sa ne gandim la datile cand cineva ne ruga pe noi fumatorii sa nu mai fumam in prejma lor. Si noi ne conformam. Sa luam in considerare localurile pentru nefumatori in care tu ca fumator tre sa te abtii maxim cat bei un cico. Sa luam in considerare localurile cu spatiu pentru fumatori, dar noi avand si preteni nefumatori alegeam sa stam cu ei in spatiul deicat lor. Sa ne gandim cati dintre noi nu muncesc in birouri unde nu se fumeaza, si cand vine vremea sa iei o pauza de`o tigare mereu se gandeste seful, nefumator fiind, sa`ti mai dea ceva de lucru.

Vreau sa luati aminte ca voi, fumatorilor, sunteti niste persoane demne de tot respectul prin simplul fapt ca nu discriminati si ca faceti foarte multe compromisuri pentru nefumatorii din jurul vostru. Oare de ce nefumatorii nu vad cat de buni sunteti si nu accepta si ei sa iasa la un cico si sa mearga in spatiul destinat fumatorilor sa va simtiti si voi bine cu viciul ce`l aveti? Nu de alta, da slava domnului ca nefumatorii nu stau decat cateva ore maxim in preajam fumatorilor si nu sunt chiar atat de afectati de fumul de tigara. Hai sa nu dramatizam si sa fim totusi realisti. Sa lasam alora mici ce se joaca cu putzele`n nisip treaba cu facutul din tantar un armasar si noi sa ne comportam ca niste adulti ce suntem…sau ne pretindem a fi…

Io zic ca voi, fumatorii, sunteti persoanele ce cunosc cel mai bine intelesul cuvantului “compromis”, si pentru asta va respect si trag un fum in cinstea voastra!

Haideti sa vorbim mai pe indelete. La munca petreceti timp cu o persoana de sex opus in jur de 8 ore pe zi. E si normal ca acea persoana sa va starneasca interestul despre cum e in timpul liber. Nimic de condamnat. In acelasi timp in capsor mai poate aparea si intrebarea magica ‘oare cum o fi daca…” si aci exista doua raspunsuri: ori e cea mai buna partida a voastra ori e sub asteptarile voastre. Pe riscul vostru… si tot pe riscul vostru puteti bine mersi sa incepeti o astfel de relatie. Dar ganditi`va cu mare atentie daca merita sau nu. Nu de alta dar sunt multe companii care interzic astfel de relatii. Si pe buna dreptate chiar.
Atunci cand ‘ti se pune pata” pe un coleg sau, de ce nu, chiar pe sef, mintea voastra nu va mai sta la responsabilitatile voastre. Si in cazul asta exista mare posibilitate sa primiti un sut in fund si sa tre sa cautati pe net alt loc de munca.

Da ce`i drept exista si situatii cand dintr`o relatie de jenul asta va puteti alege cu o promovare, ba mai mult, daca va place, sa duceti la un alt nivel relatia inceputa. Si exista multe cazuri de jenu asta.
Am destule exemple in care subalternii ajung sa fie promovati de sefi si apoi sa se mute la ei acasa in urma unei casatorii.

Si acum ca am terminat si io facultatea pot sa spun fara nicio retinere ca astfel de chestii se intampla si la relatii student-profesor. Nu, nu mi s`o intamplat mie, slava domnului…si acuma imi vine in cap serialul “pretty little liars” in care o tipa intalneste un tip intr`un bar si apare acel “spark”, se intampla ce se intampla, si urmatoarea data cand il vede este in postura de prof al ei.

Am expus mai sus, intr`un fel sau altul, despre reatia sef-subaltern…Dar ce ziceti de relatia coleg-coleg? Ei bine si acolo sunt bune si nebune…acuma depinde din care punct de vedere. Singura chestie care imi vine in capsor este simplul fapt ca poti sa ajuti “colegul” cu indatoririle lui si sa ti le uiti pe ale tale. In mare e aceeasi chestie ca la o relatie sef-subaltern, numa ca in situatia asta regulile nu sunt chiar asa de stricte, iar “barfele” nu sunt asa de dure. Si sunt mai dese cazurile de jenu asta decat cele sef-subaltern.

Si acuma ia sa va puneti voi intrebarea de ce sunt atatea conferinte, teambuildinguri si alte intalniri de afaceri prin diverse locatii…si pe urma sa va uitati la persoanele care au fost in “mini-excursii” de jenu asta si la privirile aruncate pe furis in birou. Flirturile mute, atmosfera plina de sexualitate si in mare atingerile “nevinovate” dintre acestia.

Nu ma intelegeti gresit, nu e vorba sa sustin astfel de relatii, dar daca se intampla sa fie, de ce sa le condamnam? Si ei sunt oameni si au dreptul la relatii. Ba mai mult cu cat compatibilitatea este mai mare si in domeniul de activitate cu atat nu vor exista neintelegeri pe viitor cu privire la “orele suplimentare”, la glumele de serviciu, la telefoanele de dupa 10 noaptea si tot asa…

Sunt destule chestii ce ar tre luate in cosiderare inainte de inceperea unei astfel de relatii. Si pana la urma totul tine de tine si de cealalta persoana.

Chiar vorbeam zilele astea cu un tovaras despre masini si despre faptul ca vrea sa`si ia masina.

Si stateam si ma gandeam care sunt criteriile de selectie ale unei masini.

Dupa mine ar fi urmatoarele:
-consum
-performanta + siguranta
-pret
-restu treburilor ce tin de moft (bine ca aici intra chestii ce tin strict de parerile fiecarui individ)

Citeam la un momentat pe net, pe foruri, ca principalul criteriu in selectia unei masini este pretul, apoi urmau fiabilitatea, puterea si aspectul exterior+interior. Da de siguranta nu prea am vazut asa ca am dat click pe butonasul cu “x” mare pe el. Siguranta mi se pare un criteriu destul de important in selectia unei masini, mai ales in situatia in care vedem pe strazi numai soferi ale caror carnete au fost luate cine stie cum, sau soferi trecuti de 40 de ani care se cred regii soselelor si niciodata nu`si aleg o banda! <- treaba asta ma irita la culme. Ce sens mai are sa mai marchezi diviziunea unei bucati de benzi de 6 metri in 2 atunci cand stii ca is idioti pe strazi ce sunt indecisi asupra carei benzi sa o aleaga? Vai si vai…

Dupa preferintele fiecarui individ, se alege si o masina pe masura.
Inainte de a incepe a parcurge cateva aspecte, se pune in evidenta scopul masinii in sine. Pentru ce o iei?
Pentru oras, pentru drumuri scurte sau lungi, pentru off`road, pentru asfalt, pentru familie, doar pentru tine si tot asa…

In principiu io mi`as alege o masina compacta, cu 4 usi totusi, eventual sa fie 4×4 si neaparat diesel. Si acum as avea de ales intre: Suzuki SX4, Dacia Duster, Chevrolet Captiva, Audi A6 Allroad, Subaru Outback, Volvo XC70, XC60, XC90, Seat Altea Freetrack, Skoda Oktavia Scout, Skoda Octavia Combi, Audi A3, Audi A3 Sportback, Subaru Impreza, Vw Passat CC, Vw Sharan, Vw Passat Varinat B7, Vw Golf Variant 6, Vw Passat B7, Vw Golf 5.

Acuma intervine marca si modelul, ce se aude prin targ, documentarea proprie privind siguranta si comfortul. Si o sa am de ales intre Vw si Volvo. Slava domnului ca Veveul are un configurator foarte bine pus la punct pe pagina oficiala si imi este mai usor.

Si acuma am ajuns la primul criteriu din zilele astea negre: pretul. In functie de cum v`ati configurat masinuta visurilor aici va proptiti sa vedeti ddaca va convine pretul, de nu sa vedeti ce mai scoateti din optiunile alea atat de atragatoare pentru ‘capriciile’ voastre.

Din pacate la ce configurari am facut eu, la Volvo nu`mi arata pretul, iar la Vw de la un pret standard de 20200 euro pt un Golf 5 am ajuns cu toate optiunile alese la magnifica cifra de 27700 euro.
Totodata tre sa tineti cont si de intretinerea masinii pe viitor (evident asta depinde strict de cat timp vreti sa o tineti), de asigurari mai ales (eu, una, insist asupra asigurarii Casco).

Daca nu doriti o masina noua, ei bine cele second is la indemana. In ultima vreme nemaicautand masini vechi stau cam prost cu informatiile, deci nu ma pot pronunta la acest capitol decat atunci cand mi`am luat`o p`a mea. Da, am o masina second.

Dar in general trebuie sa stiti cam cat de veche vreti sa fie (atentie! magnifica asigurare casco nu se poate realiza pentru o masina mai veche de 10 ani), daca a avut accidente masina respectiva si ce fel de accidente, care sunt reparatiile care trebuie sa le faceti, cum sta treaba cu piesele de schimb, de ce se vinde masina (e furata, e ipotecata, e ceva in neregula cu ea). De asta o masina la mana a doua e mai riscanta. Dar totodata pretul vine pe masura masinii. Daca vreti sa fie totul oki cu masina voastra, ei bine atunci mai strangeti din poznare si va duceti la o reprezentanta in vederea documentarii asupra unei masini noi.

Pana una alta va doresc succes in vederea “vanatoarei de masini”.

Asta e asa ca un update.

O sa incerc sa`mi fac vreme sa mai bag cate un articol ceva si pe aici…
V`am lasat dragii mei, e sambata seara si unii din noi vor sa socializeze si la o bere, doua, trei….
Dixtractie faina!

En fin. Treaba sta in felul urmator. Dupa ce timp de (vineri…sambata, duminica…deci 3) 3 zile mi`am tusit plamanii si mi`am scos mucii pe unde nici io nu stiu, astazi salutand proprietara (deh, anu asta stau in gazda. a tre sa incerc si treaba asta, nu?), aceasta ma intreaba: “da te simti rau?”. Eu am ramas cu o falca`n cer si una`n pamant, ofcors. Si raspunsu o fost pe masura “aaa…d`oh!”. Adica dupa ce timp de 2 nopti si 3 zile am tusit de o rasunat toata casa, abia azi ma intrebi de imi e rau? Cum pisici albastri cu dungi maronii vine treaba asta?

Cautand raspunsuri o venit unul din partea unei tovarese, A.: “daca nu te intereseaza si zici doar asa din politete asa e”, si am revenit la treaba cu ignoranta si magnificul citat “ignorance is bliss”.

Intr`adevar, la baza acest citat “ignorance is bliss” ( iar ca proverb “lack of knowledge results in happiness”) este foarte adevarat. Si sincer, tare as vrea sa fiu proasta ca sa nu mai fiu atat de trista. Doar stim cu totii: cu cat iti largesti aria cunoasterii, cu atat devii mai singur. Si sa`mi fie cu iertare, am incercat sa fiu proasta, si am urmat si pasii din “m`am hotarat sa devin prost” de martin page, da dejaba. Nimic nu ajuta.
Si dejaba m`am oprit din citit carti acu ani de zile, mintea mea tot scenarii peste scenarii face. Macar de ar fi proaste, da nu`s.
Detest bunul simt, dreptatea si adevarul. Se pare ca numa astea`mi “guverneaza” viata, si nu ma mai pot lecui de ele. Vai ce bine era de aveam in creer numa baeti, baeti cu masini si baeti cu bani, muzici si beuturi…sa fiu o pitzi in toata regula. Cand oare o sa ajung si io sa ma vad botoxata toata si plina de blizblizuri la bratul unui cu pe putin 15 ani mai mare ca mine si cu altu mai tanar ca mine in lesa legat in pat intr`un hotel de pe faleza?

Cand oare o sa pot sa ma bucur de viata cu toate balariile ei si sa nu vad deloc frumusetea adevarata, sa nu vad ca orice defect de pe lumea asta ca fiind o capodopera, sa nu aud cantecele pe care vantul ni le ofera cu atata delicatete acompaniat de frunze, valuri si orice particula mica de praf.

Oare daca eram oarba, surda, muta si proasta eram mai fericita?

Oare daca eram altcineva eram mai fericita? Daca eram una din colegelele de facultate eram mai fericita? Oare daca….

Si raman numai cu un “oare daca”. Urat. Patetic. Trist.

Mila? Nu. Asta chiar deloc. Numai dezgust. Si teama. Culmea: fear and loathing. Teama de ceea ce se poate intampla maine, si dezgustul de maine atunci cand ma gandesc ca fix asa s`a intamplat.

Eu abia acum realizez pana sa fiu pusa`n fata faptului din seara asta, ca pana acuma am stat bine mersi sus in turnu meu de fildes unde nimic nu e gresit, si nimic nu e rau si totul e perfect si drept si nu exista deloc o minciuna, oricat de mica. O lume in care oamenilor le pasa de semenii lor, in care totul e roz si pufos si pe strada vezi numai zambete, si toata lumea te ajuta, si nu exista rusine atunci cand opresti masina si intrebi de directii. Vai ce frumos e in turnu meu.

La un moment dat, in discutia cu A., radical cum is, am trantit treaba ca “abia astept sa mor sa scap de lumea asta”. Evident. Radical. Dar, nu e tot o cale usoara? La fel ca acea cale numita “ingoranta”?

Inainte ii detestam pe sinucigasi pentru actul lor final. Mi se parea, si chiar si amu mi se pare un act de lasitate. Dar sincer, la cate iti vin pe cap, si de mai esti si sensibilos ai dat de coada dracului. Deci intr`un final, ii inteleg si atat. Dar nu m`as incumeta sa practic acest sport. Nu de alta, da la cum is nu as accepta asa ceva, si as considera acest gest ca fiind sub nivelul meu. Vai, ce pretentioasa mi`s ))).

Continuand discutia i`am spus mandrei ca io fac ceva (indiferent de situatie) si i`am zis ca ea ignora. Ea a zis ca de ce sa`si bata capu. Intr`adevar. E fix ceea ce am zis mai sus. Calea ce mai usoara. Amu imi vine in minte o treaba spusa de un prof: “un inginer se gandeste cum sa faca sa aiba mai putin de lucru”, si asta o numea pragmatism. Io o numesc, indiferent de situatie “lasitate”. Da, nu se aplica la toate, dar intelegeti voi idea. E ca si cand vreau sa castig o droaie de bani da sa stau bine pe curu meu si sa arat cu dejtu =“directori”. Mi se pare atat de dezonorabil. E o lasitatea ca fug de reponsabilitati, sa fug de complicatii. Acuma va intreb, chirurgii cand dau de o complicatie, ce fac? Aleg calea cea mai usoara si spun “operatia reusita, pacientu mort”, sau fac pe dracu`n 4 sa fie si una si alta. De ce sa ne multumim cu “atat”, cand putem avea “atat”+”inca atat”?

Exemple sunt o droaie, situatii sunt cate`n luna si`n stele, aveti si voi creer si il puteti folosi, de alegeti sa nu`l folositi: felicitari, dragii mei!

Si totusi, voi cum preferati? Sa ignorati sau sa luati atitudine? Si aici nu exista raspunsul C “depinde de situatie”, ci numa “da” au “ba”.

Tin minte cand eram mica nu trebuia sa cumpar dect sfara alba si una rosie si gata martisoru. Tin minte ca se punea accent mai mare pe serbarea de martisor nu pe ce fel de martisor am oferit.

Acuma vremea s`o schimbat si tre sa iei la fiecare cate`un martisor mai de ‘doamne-ajuta’. Vorbeam la telefon cu vara`meaa care are doi copii, baieti amandoi si deja se gandea ce martisoare sa cumpere pentru profesoare si pentru fete.

Nu m`am nascut nicidecum in moldova, dar parintii mei sunt de acolo asa ca tin cont si de traditia de acolo. Mi`am luat`o frumos cand eram mica cu traditia asta, aci pe plaiuri dobrogene. Acolo traditia zice asa: pe 1 martie fetele dau martisoare baietilor, iar pe 8 se inverseaza rolurile. Eu pana la 12 ani am dat baietilor martisoare cu toate privirile caudate si acceptarile timide. De atunci am zis ca numa acolo o sa mai respect traditia de e sa mai ajung pe acolo in perioada martisorului.

In functie de zona Romaniei sunt fel si fel de trditii, fiecare si le pastreaza sau nu dupa cum le convine.

Bine ca amu am auzit si de varianta: de 1 martie baietii dau fetelor nemaritate martisoare, iar pe 8 ele nu mai primesc nimic, in schimb primesc numa mamele. Sau o alta varianta: pe 1 martie se dau numa martisoare, iar pe 8 flori.

Apoi sa`mi trag o palma cata ditai cheltuiala. Si mai ales la flori. Ca deh, daca iei o zambila, fumeia o sa o primesca cu juma de gura. Tre sa iei unu d`ala de vr`o 20 de lei cu jdemii de flori si floricele.

Anu asta ma gandisem pentru cateva secunde sa respect traditia moldoveneasca, da pe urma m`am razgandit facandu`mi scenario la ce reactii o sa aia tipii. Ar fi amuzant, dar neadecvat.

Sunt curioasa de o sa primesc vr`un martisor. Nu prea sunt io cu primitu cadourilor sau a martisoarelor, nu am pus prea mare accent pe primit cat pe oferit., dar anu asta o sa tin socoteala.

Si cum vorbeam cu vara`mea ca tre sa stranga copiii bani sa cumpere martisoare si flori si alte cele, mi`am amintit de un martisor oferit fostei diriginte de la generala. Tin minte ca am cumparat un buchet frumos de flori si in loc de martisor i`am luat un tablou. Cum imi place sa ma implic in organizare, eu m`m ocupat de toata treaba. Si cand i`am vazut reactia nu a mai contat nimic altceva. A fost atat de surprinsa si fericita.

Si ca tot e azi 1 Martie, baietilor din moldova si fetelor din restu regiunilor va ofer firu alb si firu rosu…simbolic…

Cine isi aminteste de noptile in care te trezeai ca esti in jurul unui foc cu n necunoscuti care vroiau doar sa vorbeasca si sa cante? Cine isi aminteste de vremea cand nimeni nu te tragea pe sfoara? Cine isi aminteste de plaja de nudisti din Vama unde nu erai judecat si nu erai pus sa platesti o amenda ca ti`ai expus bijuurile in fata a n oameni?

Asa era inainte. Eu, personal, am prins Vama fix in tranzitie. Am vazut cum incetul cu incetul oameni de afaceri paseau si cautam un nou loc de a scoate profit si cum lumea boema era invaluita de persoane ce nu`si aveau locul pentru ca nu intelegeau cu adevarat ideologia. E mult spus ideologie? Ei bine eu va zic ca nu.

Da, sunt nostalgica cand vine vorba de Vama. Era un loc unde am legat pretenii ce si amu le am, e un loc unde am intalnit oameni cu viziune, oameni ce aveau vise intr`o lume utopica, oameni din colturile lumii, beautiful people.
In atatea veri cat am stat acolo nu am vazut niciodata un drogat, doar betivi si oameni ce se futeau. Dar hai sa fim seriosi, in ce bar de high class nu ati intrat si nu ati vazut voi macar un om beat? In care padure nu ati fost si nu ati gasit macar un prezervativ folosit? Din oricare colt al tarii ati fi, nu cred ca nu ati vazut macar o data ce am zis mai sus. Asa ca de ce sa aruncam cu noroi in Vama? Aaaa, in Vama tre sa fie oameni boemi…poi nu realizati ca oamenii aia o plecat? Ca de 10 ani locul ala a fost asaltat de teribilisti si oameni ce cautau o alta ‘padurice’, un alt ‘barulet’? Voi inca nu realizati ca ‘cel mai destept cedeaza’? De ce Vama e acum plina de kitchuri? Eu am impresia ca unii din voi chiar nu aveti viziune, voi chiar nu ganditi. Daca nu era Newton sa se intrebe de ce a cazut marul ala, nu am mai fi avut legea gravitatiei. Ia sa va puneti n intrebari legate de orice chestiuta inainte sa dati drumul la vorbe. Incercati sa ganditi, chiar nu doare!

Ma doare sa stiu ca sunt unii oameni care sustin ca in Vama sunt drogati, betivi si oameni in cautare de o partida.
“Hell, all they wanna do is eat and fuck!”-Cpt. Spaulding.
In ultimii doi ani am frecventat mai mult Mamaia, am zis sa schimb peisajul. Noi bodegi, muzici noi, lume noo. Dar sa`mi fie cu iertare, mie mi`I frica sa mai stau in Mamaia inca o noapte singura pe plaja ca ultima oara m`am trezit cu vr`o 2 tipi beti ce vroiau sa mi`o traga. In Vama nu mi`a fost frica. Si acolo niciodata nu am fost singura. Fie ca mergeam cu pretenii, fie ca intalneam acolo straini, dar nu m`am simtit amenintata deloc. Bine asta pana acu 4 ani cand o inceput Marea Schimbare la Fata a Vamii, si toti putalaii veneau la mine cu pretentii.

Asa ca eu va zic clar: nu mai vorbiti despre Vama daca habar nu aveti despre ce vorbiti. In situatia in care vorbiti de Vama recent transformata, mentionati. Dar nu bagati in aceeasi oala cuvinte de jenu “spiritul Vamii” cu “ce de cacao”. Ce a fost a fost si nu va mai fi nimic la fel. Si nu`mi dati cacaturi cu minunata campanile “Salvati Vama Veche” ca altceva mai tamp nu am vazut pana amu. Campania aia a avut la baza o idee minunata, dar cum toate ideile ce sunt prelucrate pe ici pe colo ajung sa devina niste mizerii asa s`a transformat si campania asta.

Ca rezultate va spun ca Brasovul a fost desemnat capitala verde a Romaniei, iar Sfantu Gheorghe a fost premiat de blogosfera.

Eu am ales sa nu votez in campania asta, de asta vin si cu postul asta ‘intarziat’, dat fiind ca nu am fost in toate orasele expuse in lista aceea. Acuma sunt curioasa: din cati insi o votat, cati o fo in toate orasele alea? Din cate am vazut io cu un ochi aruncat asa la oha, majoritatea isi votau orasul in care locuiau, sau de nu era in lista respectiva si`l laudau intr`un fel sau altul.
Daca e asa, trebuia sa`mi mut si io hoitu meu in orasul numit “groapa de gunoi” si sa spun ca orasul meu e cel mai curat din tara doar ca sa dau dovada de un minim patriotism. Mda…

Asa ca dragutii mei, oleaca de obiectivism nu strica mai ales cand e vorba de o chestie de jenu asta. Asta ca sa nu mentionez ca nu boboru tre sa aleaga asa ceva – ca nu avem in noi ceva eco bine stabilit – ci o comisie specializata in chestii eco.
Ca de e, hai sa facem un pul si sa vedem care statiune e cea mai eco: Vama Veche, Mamaia sau Costinesti? Si ar fi culmea sa castige Vama. De era sezon ma duceam sa fac poze sa arat cum sta treaba de fapt si de drept.

Pana una alta va las sa va destindeti in aceasta zi minunata, minunata macar pe litoral de nu in restu tarii, si va urez dixtractie faina in vichendu asta, poate dati si voi o fuga pana in capitala verde sa va inverziti pe acolo.

Zi faina!